Dr. Cătălin Copăescu este Chirurg de excelență în chirurgie bariatrică, chirurgia colorectală, chirurgia herniilor și chirurgia minim invazivă, Director Medical și Fondator al Ponderas Academic Hospital. Pe 23 iulie a participat în calitate de Speaker în cadrul evenimentului Xgroup Meeting – Spitalul Digital, parte a campaniei de comunicare a celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor ROHO.
Vă prezentăm un sumar al intervenției domnului Dr. Cătălin Copăescu, din cadrul evenimentului:
„Medicina beneficiază astăzi de un volum foarte mare de informații care nu mai poate fi gestionat în maniera clasică. Tehnologia digitală este un suport nelipsit în toate investigațiile și tratamentele pe care le facem astăzi, inclusiv telemedicina care este o noțiune separată, cu avantajul integrator al acestor tehnologii de a stoca și de a procesa date.
Toate aceste date, ar trebui să fie incluse în registre care, urmărite prospectiv, ar trebuie să ne ajute în luarea de decizii, atât în prevenție cât și în terapiile adresate pacienților. Din păcate, integrarea informației are încă relevanță limitată, chiar și la nivel instituțional, nu discutăm încă despre impact regional sau național, iar explicația nu ține doar de dotare ci și de complianța celor care ar trebuie să opereze pe aceste platforme.
Există și alte aspecte care țin de legislație, telemedicina având nevoie acum de un cadru legislativ adecvat. Noi facem acum consultații la distanță reglementate doar din perspectiva acestei situații de criză care ne-a oferit oportunitatea de a implementa, în timp record, cea mai complexă soluție medicală virtuală, formalizând în acest fel comunicarea la distanță cu pacienții. Aceasta perioada ne-a arătat clar că este necesar să avem o constanță și o coerență în diagnosticarea și tratamentul pacienților la distanță și pentru anii care urmează după evenimentul inaugural al pandemiei.
De mult ne preocupă problema digitalizării. Am ales spitalul privat, unde și activez, pentru că s-a dovedit a fi un cadru adecvat de implementare a noilor tehnologii, a unei integrări instituționale a informației atât medical cât și administrativ, cu o organizare mai suplă și mai flexibilă, iar decidenții sunt mai atenți la opiniile practicienilor. Cadrul este mai generos pentru nou, lucrul care nu se întâmplă în mod obligatoriu doar pentru că este instituție privată, dar, de cele mai multe ori, acest cadru s-a dovedit a fi mai permisiv și mai flexibil.
În acest sens, ne-am gândit că putem crea modele operaționale, care pot ulterior să aibă replicare instituțională la o scară mult mai mare regional, sau chiar național și atunci experiența noastră, desigur că va putea conta.
Deasemenea, activitatea în societățile profesionale pentru chirurgi, a fost importantă și încurajatoare, în ultimii ani facându-se pași extraordinari pentru chirurgie cu sprijinul tehnologiei.
Nu se mai poate face astăzi chirurgie ca acum 100 de ani, totul depinde de digital, de video-asistare, de intervenția computerelor pentru măsurarea diferiților parametri ai procedeelor terapeutice. Asociația Română pentru Chirurgie Endoscopică a organizat evenimente similare în încercarea de a stimula colegii să se implice mai mult, de a nu rămâne în urma acestei evoluții care va face istorie, pentru că nu există alternativă pentru viitor.
Am organizat inclusiv simpozioane pentru chirurgia robotică, implementată în România de 15 ani. Cu toate acestea, abia în ultimii ani am reușit să creștem numărul de intervenții chirurgicale prin acest abord. Anul trecut, în România s-au efectuat puțin peste 500 de intervenții prin chirurgia robotica iar aplicarea acestora a fost în exclusivitate în sarcina financiară a instituțiilor și fondurilor private și de cercetare. În prezent, nu există nici o susținere din partea vreunei instituții publice pentru o chirurgie de acest tip.
Cu referire la digitalizarea spitalului progresele sunt evidente. În pregătirea actului terapeutic, toate investigațiile au suport digital, și asta ne oferă posibilitatea să stocăm PAX-uri cu zeci de terra de informație accesibilă din orice colț al spitalului, și din orice instituție cu care noi suntem în relație. Ponderas Academic Hospital este parte a rețelei Regina Maria și dacă se face o tomografie undeva în orice alt oraș, eu pot să o văd și să mă documentez imediat asupra ei.
Tot în pregătirea actului terapeutic, amintesc consultațiile virtuale, care au fost foarte importante în această perioadă și pentru care a trebuit să instruim pacienții care aveau mai puține abilități în a folosi tehnologia, dar a fost foarte benefic să ne conectăm cu ei rapid și să scurtăm distanțele din România, sau chiar până la alte țări dacă ei erau plecați.
Întâlnirile multidisciplinare, care se întâmplă deja de multă vreme, fie că e vorba despre un Tumor Board sau despre un Board Chirurgical, reprezintă o provocare deoarece specialiștii nu se pot reuni în aceeași încăpere pentru un interval de timp anume, și atunci facem aceste întâlniri prin platformele audio-video într-un mod extraordinar. Decizia multidisciplinară este asumată prompt de un board medical, așa cum se întâmplă în orice spital cu pretenții din lumea aceasta.
Tot în domeniul pregătirii actului terapeutic, există un software integrat care leagă peste 3000 de medici care pot vedea înscrisurile medicale, concluziile și recomandările făcute de alți medici. O văd la ei în telefon, în computer, în orice moment, urmărindu-și pacienții. E un dosar electronic al pacientului, e adevărat – oportunistic dacă vreți, pentru că are legătură doar cu rețeaua privată în care activăm, dar e un model care ar trebui implementat la scară largă și care ar facilita accesul oricărui medic atunci când are în față un pacient tratat oriunde într-o instituție medicală la istoricul acestui pacient, nefiind obligat să repete anumite investigații care poate au fost efectuate corect, dar înscrisul medical, este laconic.
Apoi, intervenția chirurgicală, care este pe suport digital integral pentru chirurgia minim invazivă, este de asemenea de menționat. În plus, platforma robotică augumentează imaginea intraoperatorie, suprapune tehnologii digitale de identificare a vascularizației, sau de identificare a structurilor sensibile acolo unde noi operăm. Acest robot, care momentan nu este robot în adevăratul sens al cuvântului pentru că nu are autonomie și este doar un super-computer care ne ajută pe noi este, totuși, un pas excepțional înainte, un prilej de a face planning pentru intervențiile chirurgicale și un pas către ceea ce ar putea fi primele elemente de autonomie pentru practica noastră medicală.
Asta nu ar avea relevanță pentru ca noi să stăm relaxați pe fotoliu și să ne uităm cum robotul operează, ci are relevanță în ceea ce privește accesul pacienților către expertiza maximală pe care ar trebui să o ofere chirurgii, specialiștii, care sunt tot mai puțini în contextul limitărilor actuale ale programelor de educație chirurgicală. Aceste platforme robotice sunt realitatea și ele trebuie să stăpânească viitorul.
Încă un lucru foarte bun legat de digitalizare este că se poate reveni oricând la toate informațiile stocate la nivel de zeci de terra pentru a putea îmbunătăți protocolul terapeutic pe baza a ceea ce am constatat că se întâmplă în urma intervențiilor chirurgicale. Mai mult, informația este paperless în peste 80% din cazuri în instituția în care lucrez, existând doar ceva fișe de urmărire a pacienților care sunt completate încă cu pixul, și apoi încărcate în programul digital.
Nu avem, la nivel de mobilitate, device-urile care să asigure voice control și să încărcăm informația sută la sută pe platforma digitală, dar ne apropiem și asta este excepțional. Pe de altă parte, păstrăm unele documente pe hârtie din perspectivă medico legală pentru că, deocamdată, legislația ne impune acest lucru. Introducem toate informațiile într-o platformă digitală pentru a fi accesibile oricui, peste ani, după care le printăm pentru a sta undeva, într-o fișă, pe un raft pentru că așa trebuie; avem însă încredere că aceste lucruri se vor schimba curând.
Urmărirea pacienților post-terapeutic, după ce sunt tratați atât de bine cu suport digital se face astăzi mai ușor. Ei au acces la smartphone și la device-urile care ne permit să ținem permanent legătura cu ei. Ce ne lipsește aici, regional, este un registru care să poate să înscrie evoluțiile tuturor pacienților, dincolo de centrele de excelență, așa cum avem instituțional cadru în care toți pacienții sunt urmăriți activ. Centrele de excelență sunt niște nișe în specialități, dar la nivelul macro ar trebui făcute mult mai multe lucruri.
Cu prilejul pandemiei au fost foarte multe comunicări care ne-au ajutat să nu repetăm anumite erori care s-au produs în abordarea dificilă a acestei infecții, însă din punct de vedere educațional, consecutiv dotărilor care s-au făcut în mai toate spitalele din punct de vedere al digitalizării, mai lipsește ceva. Avem nevoie de programe de instruire a colegilor care probabil prin telemedicină, prin telementoring și prin proctorship ar putea să îi ajute să ajungă mai repede mai buni.
Noi facem asta la nivel de instituție. Eu văd în acest moment ce se întâmplă în sălile de operație și am inclusiv un microfon pe care îl pot folosi acum și comunic cu colegii dacă este nevoie ca expertiza mea să ajute în bunul mers al evoluției pacientului, și pot s-o fac și de acasă. Asta trebuie să o facem cât mai deschis, către toate instituțiile, să avem cadrul legal permisiv din acest punct de vedere astfel încât educația medicală care vine să completeze eforturile instituționale de dotare digitală să poată să facă accesibile pacienților eforturile noastre.”
Spitalul Digital este un proiect realizat de SpațiulMedical și BORO Communication, în parteneriat cu Philips Healthcare România.
