Prof. Dr. Victor Strâmbu, Manager al Spitalului Clinic de Nefrologie „Dr. Carol Davila” a povestit despre experiența singurului spital de nefrologie din țară din timpul pandemiei în cadrul celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor – ROHO.
„Conduc unicul spital de nefrologie din România. Datorită acestui specific am și fost aleși ca spital suport Covid; în ordinul 555 este menționat pentru cazurile grave și critice de Sars-Cov-2 la pacienții dializați cronic.
Sigur că am întâmpinat aceleași piedici inerente de început, procurare de materiale de protecție, realizare de circuite, dar am primit sprijin la acest capitol din partea ASSMB. Unul dintre avantajele spitalului a fost că are 3 corpuri de clădire și atunci am putut izola unul dintre corpuri pentru a face față pacienților cu infecție Sars-Cov-2 și dializă, având și o stație de dializă proprie și o terapie acută nefrologică dotată la nivel de Terapie Intensivă.
Protocoalele adoptate au fost în concordanță cu cele de la nivel național și ne-am bucurat de sfaturile colegilor noștri infecționiști. Greul a venit însă o dată cu apariția cazurilor grave și critice pe care le-am preluat și care au stat pe umerii echipei de terapie intensivă a spitalului, formată din cinci oameni care continuă să trateze ajutați de personalul mediu și auxiliar.
În starea de urgență cazurile, probabil și datorită respectării măsurilor de protecție individuală, au fost mai ușoare, cu o mortalitate mai mică. Totul s-a schimbat din lunile august-septembrie, niște luni demoralizante pentru noi. Am tratat un număr infim de cazuri față de spitalele de Boli Infecțioase, 116 pacienți până în acest moment, 24 septembrie, dar decesele au fost foarte multe, 29.
Situația actuală este frustrantă, demoralizantă. Oamenii încep să se clatine pentru că nu e nici un fel de plăcere în a vedea că eforturile tale sunt în van, deși am avut la dispoziție toate medicamentele necesare, inclusiv plasmă hiperimună. Într-un caz disperat, la un om care nu avea nici o comorbiditate în afara dializei, sportiv, s-a încercat inclusiv trombolism. A mers bine 36 de ore după care a avut o recădere și l-am pierdut.
Am avut cazuri de copii care trebuiau dializați la noi. Am avut o fată cu o boală genetică rară, însoțită de o mamă foarte dedicată care se îmbolnăvise și ea, sau o altă fetiță de 13 ani, cazuri impresionante fiindcă se întâmplă la oameni care ar trebui să nu sufere de nimic.
Au fost puține intervenții chirurgicale pentru pacienții infectați cu Covid-19. Norocul a fost că în aceeași clădire și la același etaj este și un bloc operator care era dedicat urologiei și pe care l-am schimbat pentru pacienții pozitivi. Încercăm să menținem și activitatea medicală normală, care este acum la jumătate. În clinica de chirurgie care ar fi trebuit să aibă până acum în jur de 3000 de intervenții chirugicale, au fost doar în jur de 1400.
Este bine că oamenii au început să intre într-o rutină a gesturilor care ar trebui să-i protejeze, precum îmbrăcarea și dezbrăcarea echipamentului, dar această rutină devine deja obositoare. Cred că lumea ar trebui să conștientizeze ce se întâmplă cu acest al doilea val pandemic care va continua în crescendo. Trebuie să ne pregătim de o cursă lungă care poate va dura un an, un an și jumătate și să mergem la o viteză de croazieră, să ne cruțăm forțele, să ne cruțăm unii pe alții pacienți și medici pentru a putea face față aceste nenorociri.”
Vă invităm să urmăriți SpațiulMedical și pe Facebook și LinkedIn.
Sursă Foto: national.ro
