Prof. Dr. Gabriel Dimofte este Directorul Medical al Institutului Regional de Oncologie din Iași. Pe 24 septembrie a participat în calitate de Speaker la Xgrupul medical dedicat oncologiei, parte a seriei de evenimente ROHO – Convenția Română a Spitalelor.
Vă prezentăm un sumar al intervenției domnului Prof. Dr. Gabriel Dimofte din cadrul evenimentului:
„În prima perioadă a pandemiei, ne-am conformat ordonanțelor militare și am oprit toate investigațiile imagistice cu excepția urgențelor lucru, lucru care a dus la întârzieri de tratament, și am scăzut pentru 2-3 săptămâni numărul de intervenții chirurgicale de tip electiv. Dincolo de această excepție, toți pacienții au avut la timp schemele terapeutice și le-au continuat pe cele de radioterapie fără a exista întârzieri majore.
Ne-am confruntat cu un aflux foarte mare de pacienți oncologici de la spitalele din jurul nostru care au fost afectate de Covid. A trebuit să ne creștem capacitatea de diagnostic și tratament în Ambulator. Am avut probleme cu triajul epidemiologic pentru că oamenii trebuiau să stea la cozi mari și să aștepte, să se adapteze noului program de activitate alături de personalul medical. Ne-am diversificat activitatea și am spațiat consultațiile până la ora 17:00 încercând să-i facem să înțeleagă că nu trebuie să vină toți la 7:00 pentru un consult oncologic.
Una dintre cele mai serioase probleme a fost că screeningul s-a oprit complet. Noi derulam patru programe de screening pentru colorectal, sân, col uterin și prostată, toate fiind oprite în acest moment pentru că nu mai avem capacitatea de a le face; screeningul digestiv este oprit din cauza riscurilor de infectare în principal.
O altă problemă majoră este întreruperea tratamentului celor care devin Covid pozitivi. Am început testarea din aprilie și prin laboratoarele proprii putem testa până la 900 de probe pe zi. În momentul în care un pacient oncologic aflat în tratament se infectează cu COVID nu mai poate continua chimioterapia, iar la radioterapie nu există o facilitate prin care pacienții pozitivi să-și poată continua tratamentul, ceea ce compromite clar șansele lor de supraviețuire.
Faptul că spitalele din jurul nostru, foarte multe, și-au întrerupt activitatea a fost, de asemenea, o problemă pentru că a fost o redirecționare masivă către noi în condițiile în care noi am încercat să ne concentrăm pe operațiile de anvergură pentru că nu mai făceam față din punct de vedere al numărului de paturi și al personalului. Cred că s-a produs o relaxare importantă în spitalele mici în care medicii au constatat că oricât lucrează salariul este același și cred că această inerție nu va fi ușor de demontat. Este aproape inacceptabil ca un pacient să ajungă la un Institut Regional de Oncologie pentru o colostomă, sau pentru o jejunostomă.
Un lucru care ne afectează financiar este întârzierea pacienților care au nevoie de radioterapie. Noi suntem unul dintre puținele centre din țară care facem Brahiterapie ca spital public, ceea ce înseamnă costuri colosale și rambursări minimale. Am făcut un raport în acest sens către CNAS pentru că serviciul pe care noi îl prestăm are un cost de aproximativ 3000 de lei pe procedură, iar rambursările sunt în jur de 300 de lei pe procedură. Astfel, noi suntem aglomerați pe niște proceduri care sunt total nerentabile, urmând ca celelalte proceduri care sunt rentabile și care aduceau până acum un beneficiu financiar spitalului să fie redirecționate.
În ceea ce privește cancerul bronhopulmonar, noi avem avantajul de a avea un centru foarte bine pus la punct de diagnostic și tratament în cancer pulmonar și am lucrat în continuare. Am întrerupt doar în perioada scurtă de la început când pacienții încă nu erau testați Covid; acum primim rezultatele testelor în șase ore și pacienții pot fi preluați în aceeași zi.
Aș vrea să atrag atenția și asupra problemelor psihologice ale personalului. Totul fluctuează de la relaxare la agitație, de la purtarea unor măști, sau nici pe acelea, s-a trecut la cererea unor costume de astronauți și shield-uri pe care nimeni nu le mai poartă în cele din urmă. Pentru mine a fost o problemă consumatoare de timp și de energie aceea de a încerca să asigurăm o stabilitate psihologică a personalului care a fost în situația de a consulta în zone de triaj, zone de carantină, pacienți care puteau fi infectați cu Covid.
Mi-aș dori să se discute în cadrul CNAS și problema PEC/CT-ului. E aproape inacceptabil ca un pacient care în structura de diagnostic are nevoie de un PEC/CT ca primă evaluare de stadializare, cum este în cazul cancerului esofagian, gastric, de pancreas, să intre pe niște structuri de aprobare care fac ca întârzierea PEC/CT-ului să fie până la o lună de zile.
Va trebui ca și prin intermediul senatului României să se încerce o rediscutare a prețurilor pentru că în continuare spitalele din România funcționează în stare de avarie. Prețul unei prestări medicale este calculat la prețul costurilor; nu este prevăzută nicăieri o variantă în care să ne putem să adaptăm tehnologia la ceea ce avem nevoie. Avem proiecte europene și proiecte de cercetare în derulare care evident vor fi întârziate. Deși suntem considerați un spital nou, avem 10 ani, puțină lume se gândește că o parte din aparatură începe să cedeze și trebuie retehnologizare.
Construim în acest moment un nou centru de screening care va fi gata anul viitor. Centrul are în structura sa un laborator de imagistică însemnând două CT-uri, 2 RMN-uri, 2 mamografe, ecografe, 6 camere de endoscopie digestivă, centru de screening pentru melanom, și cabinete de consultații. Dacă îl făceam ca centru exterior, independent, ar fi fost o lipsă de conexiune cu spitalul, și de aceea noi l-am făcut ca un laborator extern al spitalului, lucrând cu aceeași medici care sunt și în spital.
Imagistica făcută de un radiolog care nu aparține centrului oncologic de cele mai multe ori nu are legătură cu oncologia. Pregătirea care se face în rezidențiat uneori este o mică glumă; rezidențiatul de chirurgie înseamnă că au competență de endoscopie. Conexiunea cu institutul și faptul că va fi la 500 de metri ne va permite să jonglăm cu acești oameni care să lucreze și în institut și în centrul de screening/diagnostic.
Mă aștept ca noiembrie și decembrie să fie perioade foarte complicate. Costurile de personal, nevoia de personal și eforturile sunt mult mai mari decât înainte, iar noi din luna februarie nu putem face angajări. Suntem cu personal deficitar în anumite zone și deși avem persoane care s-ar putea angaja nu ni se permite să facem asta din cauza stării de alertă.
Noi testăm în continuare masiv pentru Covid, inclusiv personalul, care nu a avut decât forme asimptomatice în cazul în care au fost persoane diagnosticate, dar ne este foarte frică pentru pacienții noștri care sunt amenințați de riscul excluderii de la tratament în cazul în care devin pozitivi. Cred că au fost maxim 50 de pacienți cu rezultat pozitiv, în condițiile în care noi testăm tot ce intră în spital, pentru că pacienții oncologici sunt foarte speriați și se protejează.”
Xgrupul dedicat provocărilor actuale în oncolgie este un proiect realizat de SpațiulMedical și BORO Communication, în parteneriat cu Bristol Myers Squibb, MSD și Philips Healthcare România.
