Oana Gheorghiu, Asociația Dăruiește Viață: Sistemul de sănătate are nevoie de noi toți, așa cum și noi avem nevoie de el

Oana Gheorghiu, Vicepreședinte Asociația Dăruiește Viață, a vorbit despre provocările construirii unui spital modular în cadrul celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor – ROHO.

„Ideea spitalului modular a luat naștere într-o vineri seară, moment în care am și creat un grup cu toți proiectanții pe WhatsApp să discutăm despre ce poate fi făcut. Într-o săptămână a fost gata proiectul. Toată partea de proiectare a fost pro bono.

Cred că România a pierdut câteva luni foarte importante în care ar fi trebuit să construiască astfel de spitale modulare lângă fiecare spital de urgență sau spital de boli infecțioase, pentru că sunt foarte multe spitale de boli infecțioase în România care nu au secție de Terapie Intensivă.

Nu cred că are rost să construiești spitale modulare la distanță de spitalele existente. Poate fi o risipă de bani, de personal, de timp, fără nici un rost. Cred că spitalele modulare trebuie construite lângă spitalele mari, care și-ar proteja astfel ceilalți pacienți pentru că nu ar introduce pacienții infectați cu noul coronavirus în secțiile de Terapie Intensivă sau în celelalte secții.

Am trimis o propunere Guvernului de a face trei astfel de spitale modulare – în Vestul țării, în București și undeva în Moldova. Probabil, din cauza stresului și a presiunii de la acel moment la nivelul autorităților, care probabil există și astăzi, nu am primit nici un răspuns la propunerea noastră. Între timp, ne-am apucat să construim primul spital modular, beneficiind de deschiderea Spitalului Universitar de Urgență Elias. 

Cea mai mare provocare a fost spațiul. Pe terenul vizat erau niște copaci și am obținut cu greu acordul să tăiem câțiva dintre ei, și de aceea puteți observa că între module, acolo unde s-a putut, am păstrat copacii. Pe lângă efortul de a face spitalul funcțional, cu toate condițiile medicale și tehnice necesare, am avut grijă să păstrăm și cât s-a putut din copaci. Ulterior, cu sprijinul „Plantăm fapte bune”, am avut o acțiune de plantare în curtea Spitalului. 

Am căpătat experiență. Următorul Spital Modular l-am face mai bine, pentru că știm acum ce am putea îmbunătăți, dar trebuie să ținem cont că pe primul l-am făcut foarte repede și a trebuit ca unele soluții să fie adaptate materialelor care existau pe piață la acel moment pentru că transporturile se desfășurau foarte greu.      

Regretăm că experiența noastră nu este folosită, mai ales că există niște fonduri europene la care statul român ar putea să aibă acces. O singură instituție a fost desemnată să le gestioneze, Inspectoratul pentru Situații de Urgență parcă, și nu cred că această autoritate are capacitatea de a face și construcțiile modulare. Cred că spitalele trebuiau să fie actorii principali care să poată aplica pentru astfel de fonduri, pentru noi spitale modulare.

Toți cei din zona medicală și din spitale ar trebui să trimită către Ministerul Fondurilor Europene solicitări pentru a introduce instituțiile medicale ca părți eligibile care să poată aplica pentru astfel de fonduri. La spitalul Nasta, de exemplu, există spațiu și au mare nevoie de ajutor, dar nu pot aplica pentru fonduri. Noi ne-am oferit să facem proiectul și să-l donăm, doar că nu putem finanța toate spitalele din România sau un alt spital modular, pentru că facem deja un alt spital pentru copii.

Pentru construirea spitalului modular am lucrat cu medicii; a fost destul de dificil să facem echipe cu unii. Însă, este mare nevoie de implicarea lor pentru astfel de proiecte – se întâmpla ca, după ce stabileam un lucru și ne apucam de implementare, să vină infecționistul sau epidemiologul și să ne spună că nu este bine. În aceste condiții este o mare provocare să faci spitale și ar trebui să existe echipe închegate cu care să putem lucra. 

La final ne-am dat seama că trebuie să mai facem o izolație suplimentară pe acoperiș pentru că s-ar putea să vină iarna până vom putea renunța la spital. Toată partea de echipamente de tratare a aerului și de ventilație înseamnă o uzină întreagă și a trebuit să facem o supraizolație peste ceea ce era deja din fabricația panoului.    

Atunci când a scăzut numărul de cazuri, noi ne apropiam de finalizarea spitalului și ne-au spus mulți „l-ați făcut degeaba”. Știam însă că nu e chiar așa, deși ne-am fi bucurat să nu mai fie nevoie de el pentru că l-am fi transformat într-un spital de Boli Infecțioase sau un spital pentru mari arși cu modificările de rigoare. Un lucru bun la spitalele modulare este că deocamdată ele nu au infecții nozocomiale.

Cred că ar trebui să fim mai deschiși și să recunoaștem corect unde ne aflăm ca să știm ce avem de făcut mai departe și de unde pornim. Noi trăim cu speranța și mai puțin cu viziunea. Ar trebui să ne mobilizăm și să ne dăm seama că sistemul de sănătate are nevoie de noi toți, așa cum și noi avem nevoie de el.”   

Vă invităm să urmăriți SpațiulMedical și pe Facebook și LinkedIn