Mirela Nemțanu este Director Executiv, Fundația HOSPICE Casa Speranței. Pe 25 septembrie a participat în calitate de Speaker în cadrul Xgrupului Pacient în linia întâi, parte a celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor ROHO.
Vă prezentăm un sumar al intervenției doamnei Mirela Nemțanu, din cadrul evenimentului:
„OMS atenționează asupra faptului că la nivelul fiecărei regiuni, țări, comunități există trei tipuri de oameni cărora trebuie să li se acorde servicii medicale: populația sănătoasă care are nevoie de programe de prevenție, populația bolnavă cu șanse de vindecare pentru care ar trebui să se oferă programe de diagnosticare, tratament, reabilitare și populația bolnavă cronic, incurabilă, cu prognostic limitat de viață pentru care ar trebui să se oferă programe de paliație. Din păcate, România eșuează total la capitolul îngrijirilor paliative.
Fundația noastră are două spitale, construite exclusiv din donații, unu la Brașov și unu la București și patru orașe în care oferim îngrijire paliativă la domiciliu fără niciun cost pentru pacient sau familie.
La ora actuală în România avem 172.000 de persoane care au nevoie de îngrijire paliativă și 17 județe în care nu există nici un fel de sistem de paliație. Un bolnav cronic degenerativ are nevoie de îngrijire și tratament permanent, iar HOSPICE Casa Speranței este singura entitate care oferă toate serviciile de paliație și implicit suport pe toată durata vieții.
Din punct de vedere al internării, la nivel național, contorizând toate serviciile publice și private se acoperă doar 30% din numărul de pacienți.
Bolnavii în stadii terminale au nevoie cel mai mult de îngrijire la domiciliu, aceasta fiind considerată și în alte sisteme medicale cea mai eficientă metodă pentru o persoană cu un diagnostic limitat de viață, ținând cont și de faptul că 70% din adulți îți doresc să moară acasă și 100% din copii vor să rămână acasă. În România există la nivel național doar 13 echipe de îngrijire paliativă la domiciliu pentru o populație de 18 milioane de oameni, din care în București o singură echipă, cea a fundației HOSPICE Casa Speranței. În Constanța nu există nici o echipă, ca în multe alte județe, iar în acele cazuri pacienții nu au nici o alternativă. Una dintre problemele cu care noi și alți furnizori de servicii pentru acest segment ne confruntăm este o finanțare inechitabilă a acestor tipuri de servicii la domiciliu.
Există doar trei servicii de policlinică de îngrijire paliativă, toate ale HOSPICE Casa Speranței, adică 1% acoperire la nivel național. Avem 108 medici care au calificare și care profesează în sistemul de îngrijire paliativă, niște oameni minunați, dar care nu au cum să facă față fizic întregii cereri. Dacă luăm în calcul tot ce înseamnă operatori sau personal clinic cu calificare în paliație vorbim de o nevoie acoperită de doar 11%.
Anul trecut am reușit să ajungem la 5200 de pacienți, iar în perioada pandemiei, în 3 luni am avut cca 4000 de pacienți; cererea a crescut de 3-5 ori pentru anumite servicii. 90% dintre pacienții care au ajuns la noi ne-au spus același lucru: că au fost dați afară din spitale și că nu li s-a oferit nici o altă variantă.
Cred că trebuie să fim atenți la acele situații care nu pot fi puse pe pauză și să avem mai multă grijă de acei bolnavi care se găsesc în situațiile limită. Este nevoie de o mai bună colaborare între toți actorii de pe piața serviciilor medicale – fie ca vorbim de sistem public, privat sau nonguvernamental.”
Xgrupul „Pacient în linia întâi” este un proiect realizat de SpațiulMedical și BORO Communication, în parteneriat cu Abbvie.