Este necesară pregătirea medicilor în tehnici de comunicare eficientă, crede profesorul Dumitru Borțun

  • Sunt foarte puțini medicii care pot să traducă termenii medicali în termeni comuni.
  • O mare provocare o reprezintă transmiterea în masă a unor adevăruri științifice.
  • Există multă ambiguitate în comunicatele diferitelor autorități abilitate să informeze publicul și care au datoria să-l informeze corect.
  • Cei care răspund de comunicarea strategică au făcut abstracție de publicurile ce nu se informează de la televizor.
  • Gestionarea pandemiei nu trebuie să devină un show al puterii.
  • Este timpul să se nască o „sociologie a pandemiei”.
  • Observăm o lipsă de încredere în fostele instanțe cognitive: Medicul, Profesorul sau Savantul.
  • Ar trebui realizate studii de impact, care să ofere date consistente cu privire la efectele campaniei de comunicare, precum și informații utile pentru ajustarea acestei campanii.

Printre numeroșii specialiști și „specialiști” în comunicare, activi în spațiul public românesc, de mulți ani o figură solidă, cu un background substanțial și poziții argumentate este prof. dr. Dumitru Borțun. Doctor în filosofie, profesor universitar la Facultatea de Comunicare și Relații Publice a S.N.S.P.A., autor al mai multor zeci de materiale publicate pe teme din zona comunicării, membru fondator al Asociației Române de Relații Publice, Dumitru Borțun este un analist respectat în domeniul comunicării (inclusiv manageriale și instituționale), al discursului politic și al relațiilor publice internaționale.

Mai cu seamă în vremuri complexe și tulburi precum cele actuale comunicarea poate fi un catalizator de claritate, calm și soluții optime – dar dacă nu este bine gestionată și implementată, ea poate fi și un enorm butoi cu pulbere. În timpul pandemiei de Covid-19, una dintre cele mai fierbinți zone ale comunicării publice este cea medicală. Cum ajung mesajele mediului medical la publicul larg, cum sunt interpretate ele și ce reacții generează în rândul oamenilor sunt subiecte fierbinți și în continuă evoluție în acest moment.

În acest sens, prima ediție a Romanian Healthcare Communication Forum, organizată de BORO Communication pe 25 iunie 2021 la Hotel Caro din București, își propune să analizeze rolul vital și manifestările comunicării publice și medicale, mai ales din perspectiva pandemiei de Covid-19. Ca preambul al evenimentului, l-am întrebat pe prof. Borțun cum vede situația, provocările și oportunitățile comunicaționale generate de situația actuală.

Pandemia a provocat și o„infodemie” (cum a numit-o OMS), manifestată prin diverse „patologii” de comunicare publică cu efecte precum conflicte sociale, dezinformare sau (la nivel individual) anxietate și depresie. Cum vedeți această idee?

S-a ajuns aici în urma unul proces îndelungat de fărâmițare și devalorizare a adevărului. Se poate vorbi de un al treilea scepticism, după cel antic (sec. IV-III î.Hr.) și cel modern (secolele XVI-XVII). Pandemia nu este cauza scepticismului actual, ci ocazia ca acesta să devină evident pentru toată lumea. Ea a prilejuit evidențierea unei crize a cunoașterii și comunicării de care specialiștii erau conștienți, dar care acum a ajuns să aibă manifestări vizibile cu ochiul liber, din cele pe care le-ați enunțat mai sus: conflicte sociale, dezinformare, anxietate și depresie.

Povestea e lungă și începe odată cu Revoluția Franceză, care a expediat religia în viața privată, ca problemă personală a fiecărui individ, și a instaurat statul laic, despărțit de biserică. Când Nietzsche spunea „Dumnezeu a murit!” (1881)1, el atrăgea atenția asupra faptului că prin eliminarea Bisericii din sfera publică, unde se dezbat problemele interesului general, oamenii au pierdut un reper pentru gândurile, opțiunile şi acțiunile lor. Drept consecință, valorile tradiționale (adevărul, binele, frumosul, dreptatea, libertatea) vor fi redefinite, iar condiția umană – reinventată.

Religia a fost înlocuită de marile ideologii (liberalismul, socialismul, fascismul sau naționalismul), pe care Jean-François Lyotard le-a numit „mari narațiuni de legitimare”. Ele au legitimat multe fapte eroice, dar și multe acte barbare; în numele adevărurilor conținute în aceste narațiuni au fost instrumentate două războaie mondiale, un Holocaust și un Gulag, care fac din secolul al XX-lea cel mai odios secol din istorie. Iată de ce majoritatea oamenilor din zilele noastre nu mai caută adevărul nici în religii, nici în marile ideologii („religii fără Dumnezeu”, cum le spune Vladimir Tismăneanu), ci în ei înșiși. Relativismul epistemic a evoluat de la relativismul cultural (fiecare cultură cu adevărurile ei), la relativismul individual (fiecare individ cu adevărul lui); s-a trecut de la „câte bordeie, atâtea obiceie”, la „Câte amprente digitale, atâtea adevăruri”.

Acest relativism este cu atât mai dramatic cu cât despică familia – ultima redută umană a solidarității. Vom vedea familii în care părinții vor să se vaccineze, iar copiii lor nu vor, pentru că iau drept adevărate teorii care spun că vaccinarea este un instrument de înrobire sau pur și simplu o armă letală, prin care se urmărește reducerea populației; vom vedea frați dintre care unul se vaccinează și altul nu, vom vedea soți dintre care doar unul vrea să se vaccineze. Și peste toate astea planează lipsa de încredere în fostele instanțe cognitive: Medicul, Profesorul sau Savantul.

Ce vor oamenii să știe, de fapt? Și de ce au nevoie pentru a digera mai bine puhoiul de informații din spațiul public de acum?

Cred că vor să știe ce șanse de salvare au: ce șanse au să nu se îmbolnăvească; dacă se îmbolnăvesc, ce șanse au să facă o formă ușoară; dacă fac o formă gravă, ce șanse au să scape cu viață. Preocuparea pentru viața lor și a celor dragi este principala grijă a românilor; pe urmă vine nevoia unui tablou de ansamblu asupra pandemiei, ritmurile și direcțiile de evoluție, durata. Dar aceste cunoștințe sunt căutate tot în legătură cu evaluarea șanselor personale.

Iată de ce mi se pare cinic comunicatul Organizației Mondiale a Sănătății care a fost dat în legătură cu folosirea vaccinului Astra-Zeneca: „Pentru moment, OMS crede că balanța risc/beneficiu se înclină în favoarea vaccinului AstraZeneca și recomandă continuarea vaccinărilor”2. Toată lumea știe că și riscul, și beneficiile se calculează statistic; așadar, balanța „care se înclină în favoarea vaccinului AstraZeneca” e valabilă la nivelul populației, nu al individului; dacă riscul unor efecte secundare este de numai 5%, orice om normal se va gândi dacă nu cumva el va intra în cei 5%. Cinismul nu provine din faptul că OMS folosește analize statistice, ci din faptul că responsabilii cu politica de comunicare a OMS au transpus un enunț din comunicarea de specialitate, pe orizontală, în comunicarea publică, pe verticală. Pe orizontală, enunțul e științific; pe verticală, același enunț e cinic. Iar recomandarea din final poate fi adresată statelor, dar nu cetățenilor. 

Ce a schimbat pandemia de Covid-19 în comunicarea medicală publică, respectiv în percepția publicului față de comunicarea medicală? Dar legat de cum comunică autoritățile statului?

Decalajul dintre discursul medical și experiența cotidiană are o cauză simplă: discursul medical este produsul cunoașterii științifice, pe când experiența cotidiană este produsul cunoașterii comune (sediul multor iluzii și prejudecăți). De aceea este o performanță comunicațională transmiterea în masă a unor adevăruri științifice; întotdeauna asta a fost o provocare pentru specialiștii din orice domeniu – mai puțin pentru cei din științele comunicării. O spun în cunoștință de cauză, după ce am făcut zeci de training-uri de comunicare cu medici, profesori, juriști sau cu manageri din instituții publice și societăți comerciale. Fie vorba între noi, sunt foarte puțini medicii care pot să traducă termenii medicali în termeni comuni. 

În discursul despre pandemie, măsurile de protecție și restricțiile introduse de autorități, apoi despre vaccinare, consecințele ei benefice sau efectele secundare, medicii au folosit cuvinte ca „virus”, „simptom”, „asimptomatic”, „imunitate”, „morbiditate” și „comorbidități”, care nu fac parte din fondul principal de cuvinte. Imaginați-vă ce poate însemna „virus” pentru un om care a absolvit opt clase la o școală din mediul rural și care nu a privit niciodată printr-un microscop sau printr-un telescop. Pentru un astfel de om, ce nu se vede, nu există! Ce poate însemna „asimptomatic” pentru cineva care nu știe ce este un simptom? Acesta îi va răspunde reporterului care îl intervievează în timpul unei manifestații de protest că nu poartă mască fiindcă… nu e bolnav: „Eu mă simt foarte bine, de ce s-o pun?!”

Ce s-a îmbunătățit și ce e încă perfectibil în România și la nivel internațional din perspectiva comunicării despre pandemie?

De îmbunătățit s-au îmbunătățit multe de-a lungul celor 13 luni care au trecut de la debutul pandemiei. S-au fixat niște proceduri în relațiile instituțiilor cu presa, aceasta a devenit mai conștientă de rolul care îi revine, informațiile critice sunt transmise rapid, iar unele canale TV și unele posturi de radio au devenit credibile, sunt urmărite cu mai multă încredere de un număr tot mai mare de oameni.

Din păcate, nu s-a aplicat suficient principiul vocii unice (one voice), care nu înseamnă că trebuie să vorbească un singur om ci că toți cei care comunică în spațiul public trebuie să spună același lucru, sau să spună lucruri diferite dar care nu se bat cap în cap – așadar, e vorba de un mesaj unitar și coerent (necontradictoriu).

În plan internațional există multă ambiguitate în comunicatele diferitelor autorități abilitate să informeze publicul și care au datoria să-l informeze corect: nu se recunoaște explicit stadiul experimental al vaccinurilor care au început să fie administrate; nu se face o distincție clară între vaccinurile autentice și așa-zisele vaccinuri care sunt de fapt „terapii profilactice” (tratamente de prevenție); nu se recunoaște cu onestitate non-comercială existența unor efecte secundare nedorite (cu o singură excepție, Johnson & Johnson). În general, mai este mult de făcut în privința unei comunicări etice, așa cum ne sugerează „etica discursului public” (Habermas)3

Care sunt până acum principalele probleme de comunicare dinspre autorități și lumea medicală spre public? 

Cei care răspund de comunicarea strategică au făcut abstracție de publicurile ce nu se informează de la televizor: adolescenții și tinerii care stau pe Internet, unde se întâlnesc cu teoriile conspirației, și acei oameni – incredibil de mulți! – care nu folosesc nici aparat de radio, nici televizor. Unii nu le au fiindcă nu și le permit, alții nu le utilizează ca surse de informare fiindcă în obiceiurile lor de consum nu intră și consumul de știri.

În februarie, o parte a acestor oameni au venit la piață cu produsele agro-alimentare și au constatat că nu mai sunt lăsați să intre în hală, că vor trebui să înghețe pe platoul exterior sau în perimetrul parcării. De la o zi la alta! Cum credeți că s-au simțit? Ce credeți că au înțeles? Pentru milioane de români, statul este un Leviatan, un monstru capricios și, de multe ori, imposibil de înțeles.

M-ați întrebat de modul de comunicare al autorităților statului. Aici s-a făcut altă greșeală: în loc să fie lăsați să vorbească despre pandemie specialiștii, au apărut, cu o frecvență supărătoare, reprezentanți ai guvernului care încercau, din răsputeri să însăileze un discurs public. Cum o dădeau, cum o dregeau, tot a propagandă mirosea. Supărătoare nu a fost periodicitatea cu care ieșeau în fața presei, aceasta a fost un lucru bun, ci faptul că dădeau un spectacol al puterii, de genul „spunerea poveștii noastre”. Prezența zilnică în casele noastre a guvernanților a contribuit la politizarea pandemiei: unii dintre cei care nu simpatizau cu actualul guvern s-au întors împotriva pandemiei, pe care au perceput-o ca pe o „afacere a guvernanților”. Știm că la alegerile parlamentare din 2020, cu o prezență la vot de 33,24%, partidele aflate la guvernare au obținut sub 50% din sufragii (46,30%).

Așadar peste jumătate din corpul electoral activ în 2020 nu au votat cu formațiunile din coaliția de guvernare. Mai mult, suntem îndreptățiți să presupunem că cei care au votat cu PSD (28,90 %) au resentimente puternice față de reprezentanții PNL, USR PLUS și UDMR. Acești oameni nu ar fi trebuit să apară nici ca distribuitori de informații, nici ca propovăduitori ai vaccinării.

Mă veți întreba dacă nu mă contrazic. Mai devreme i-am criticat pe specialiști că nu știu să comunice în limbajul marelui public, iar acum spun că ar fi trebuit să iasă în față specialiștii, nu demnitarii și funcționarii publici. La modul ideal lucrurile ar fi trebuit să se desfășoare astfel: mai întâi erau instruiți un grup de medici virusologi și epidemiologi cu harul comunicării, în 2-3 ședințe de training în comunicare; acestea, făcute cu un trainer bun, ar fi fost suficiente. Apoi li se dădea microfonul pentru a prezenta marelui public situația la zi și avantajele vaccinării.

Care e situația privind modul de evaluare a impactului comunicării publice despre pandemie?

Nu putem ști cum stăm în România atâta timp cât nu există studii de impact. Acestea sunt studii speciale, pe care le facem foarte rar, de pildă când vrem să evaluăm impactul unei campanii de comunicare aferentă unui proiect finanțat de Banca Mondială. Această instituție cere întotdeauna un studiu de impact, fără de care nu eliberează ultima tranșă din suma convenită (de regulă, 30% din total). Până acum avem niște sondaje de opinie despre problematica pandemiei, dar ele surprind doar opinia unor publicuri la un moment dat, ca o fotografie la minut, nu procesul de formare și, eventual, de influențare a opiniei. 

Să presupunem, prin reducere la absurd, că un sondaj de opinie efectuat în luna iunie va arăta că 90% dintre români vor să se vaccineze. Dar un simplu sondaj nu ne poate spune dacă această pondere se datorează campaniei de comunicare sau altor evenimente din viața socială.  

Ce oportunități de îmbunătățire a comunicării vedeți în acest context, la nivelul autorităților, al lumii medicale, al mass-media?

Din cele spuse mai înainte decurg în mod firesc câteva soluții:

  1. Pregătirea medicilor în tehnici de comunicare eficientă. Oricum, au trecut mulți ani de când cerințele comunicării eficiente pun presiune pe sistemul de sănătate; pandemia nu a făcut decât să scoată la lumină aceste cerințe și să urgenteze luarea unor măsuri corespunzătoare.
  2. Renunțarea la comunicatorii oficiali precum demnitarii statului și alți funcționari publici, a căror defilare prin fața camerelor TV ar trebui să înceteze. Când e vorba de informații de interes major e suficientă intervenția Președintelui sau a Premierului, dar gestionarea pandemiei nu trebuie să devină un show al puterii; guvernanții au datoria să se ocupe de gestionarea consecințelor economice și sociale ale pandemiei, adică să facă exact ce așteaptă cetățenii de la ei.
  3. Folosirea unor lideri de opinie cu acces la marele public, dar nu doar a unor actori de prestigiu ci și a unor sportivi – de la tenismeni la fotbaliști, de la juniori la veterani. Este greu de estimat impactul pe care l-ar avea mărturia antrenorului naționalei de fotbal, Mirel Rădoi, care a fost infectat cu Covid, sau impactul pe care l-ar avea îndemnul la vaccinare făcut de un Adrian Minune în rândurile celor care îl adulează.
  4. Comandarea unor studii de impact, care să ofere date consistente cu privire la efectele campaniei de comunicare, precum și informații utile pentru ajustarea acestei campanii. Este timpul să se nască o „sociologie a pandemiei”, căci sociologii nu pot rata șansa unui experiment social în plină desfășurare. De regulă, în științele sociale experimentele premeditate sunt evitate, fiind considerate imorale, dar când istoria îți pune în față un experiment nepremeditat faci o „crimă științifică” dacă nu îl folosești pentru a spori cunoașterea naturii umane și a mecanismelor sociale.
  5. Dar toate acestea presupun resurse umane, financiare și logistice. Dacă cele trei categorii de resurse nu se întâlnesc, șansele de a progresa ca societate, ca națiune și ca popor devin tot mai plăpânde. 

1. Pasajul integral este următorul: „«Îl caut pe Dumnezeu! Îl caut pe Dumnezeu!», «Unde a plecat Dumnezeu?» striga el. «Am sa va spun eu! Noi l-am ucis. Voi şi eu! Noi toți suntem ucigașii lui!… Dumnezeu a murit! Dumnezeu rămâne mort! Și noi l-am ucis! Cum să ne consolăm noi, ucigașii ucigașilor?»” (Ştiinţa veselă – 23, „Nebunul”).

2.„OMS recomandă continuarea vaccinării cu AstraZeneca: Beneficiile depășesc riscurile”, de N.O., HotNews.ro Miercuri, 17 martie 2021, 16:10 – https://www.hotnews.ro/stiri-coronavirus-24671172-vaccinare-astrazeneca-oms-beneficiile-depasesc-riscurile.htm 

3. Vezi, Jürgen Habermas, Etica discursului și problema adevărului, București, ART, 1993.

Interviul face parte din campania de comunicare Romanian Healthcare Communication Forum 2021, campanie dedicată rolului vital al comunicării în sănătate.

Emanuel Guţan

Country Manager Ecolab Romania, Bulgaria, Ukraina, Moldova

Partener ROHO

 

“Ecolab Romania, prin Divizia Healthcare, oferă soluții de prevenire a infecțiilor care ajută la asigurarea unui mediu mai curat, mai sigur și mai sănătos pentru pacienți și furnizorii de servicii medicale, ceea ce duce la rezultate îmbunătățite, eficiențe operaționale și satisfacție crescută a pacienților. Modelul nostru unic de livrare a programului de preventive reunește tehnologie de ultimă oră, informații în timp real, servicii furnizate personal și instruire de bune practici. Participarea activă la evenimentele ROHO ne provoacă să identificăm împreună cu specialiștii din spitale, soluții pentru creșterea calității serviciilor medicale românești.”

Prof. Dr. Viorel Scripcariu

Rector, UMF Iași

Partener Educațional ROHO

 

”A profesa medicina presupune asumarea, zi de zi, a unei imense responsabilități: confortul, sănătatea și chiar viața pacienților noștri depind de noi, de calitatea actului medical pe care îl oferim. De aceea, autoritatea formală sau informală în lumea medicală implică un grad de responsabilitate semnificativ mai ridicat decât în alte profesii. Cum apar liderii în domeniul medical, care sunt condițiile și contextul favorabile apariției lor? În primul rând, un lider medical nu apare, ci se formează. Procesul începe din școală, din învățământul preuniversitar, atunci când se cristalizează atât trăsăturile de caracter ale individului, cât și vocația sa, curiozitatea și apetitul pentru cunoaștere. Aceasta este fundația pe care, mai târziu, mediul universitar clădește cunoștințele specifice domeniului medical. Cunoștințele sunt absolut necesare, dar nu și suficiente – un viitor lider în domeniul medical are vitală nevoie de puterea exemplului, de un model care să-l inspire și pe care să-l urmeze în cariera sa. Relația mentor – discipol în medicină este printre cele mai profunde și complexe relații de acest tip și ea va defini și ghida, în timp, profilul viitorului lider. Nu în ultimul rând, un lider în lumea medicală este un om pentru care acumularea permanentă de cunoștințe este la fel de naturală ca respirația. Medicina este un domeniu extrem de dinamic, în care cercetarea aduce în fiecare zi elemente de noutate pe care un lider profesional trebuie să le asimileze pentru a-și conserva acest statut.”

Jens Jakob Gustmann

Philips Health Systems Sales Leader CEE

Master Partner ROHO

 

“Misiunea Philips este de a îmbunătăți viața oamenilor prin inovații relevante pentru întreg ciclul de sănătate, ceea ce noi numim “health continuum”. Viziunea ROHO este similară cu a noastră și suntem încântați să fim Master Partner al acestui eveniment.“

Prof. Dr. Leonard Azamfirei

Rector, UMF Târgu Mureș

Partener Educațional ROHO

 

“Universitatea de Medicină, Farmacie, Științe și Tehnologie «George Emil Palade» din Târgu Mureș susține acest amplu eveniment internațional dedicat calității actului medical. Suntem o comunitate academică preocupată de viitorul medicinei românești și conștientă de responsabilitatea pe care ne-am asumat-o, aceea de a le oferi absolvenților noștri o educație medicală de elită. Universitățile joacă un rol esențial în formarea viitorilor lideri ai echipelor medicale din spitalele din România. De peste șapte decenii, în centrul medical și universitar Târgu Mureș se formează generații de medici, farmaciști și alți specialiști care sunt dedicați misiunii nobile de a salva vieți și care își aduc aportul la îmbunătățirea sistemului sanitar românesc. Într-o universitate, viitorii lideri din Sănătate dobândesc cunoștințe medicale solide, competențe, abilități și valori esențiale definirii lor ca profesioniști și ca oameni.”

Vasile Ruscovan

Director General, Kapamed

Professional Partner ROHO

 

“Sectorul sanitar din România este într-o continuă schimbare, întâmpinând noi provocări. Creșterea continuă a calității, dar și a complexității serviciilor medicale pun o presiune continuă asupra bugetelor spitalelor publice și private. Înțelegem competitivitatea pieței serviciilor medicale, crescândă pe an ce trece, în vederea atragerii și păstrării pacienților asigurați medical. Dezvoltarea sectorului medical privat mută spitalele publice din zona prestatorilor de servicii medicale, în zona jucătorilor din marea industrie medicală. Pe cale de consecință, elementele ce țin de maximizare și eficiență a lanțului de aprovizionare și de trasabilitate a consumabilelor medicale, în vederea creșterii productivității, siguranției, securității și realizarea de economii, vor face diferența. Kapamed furnizează cele mai eficiente și sigure soluții RFID de optimizare logistică, adaptabile la nevoile fiecărui spital în parte, iar Convenția Română a Spitalelor este locul unde vă vom împărtăși experiența noastră.”

Raluca Șoaita

ARCHITECT & FOUNDER, TESSERACT ARCHITECTURE

Membru Juriu Romanian Healthcare Awards 2021

„Îmbunătățirea infrastructurii medicale este critică și urgentă în Romania.

De aceea, competiții precum Romanian Healthcare Awards 2021 sunt mai mult decăt binevenite pentru a face vizibilitate sectorului medical și bunelor practici din domeniu. Încurajez pe toți medicii, echipele medicale și spitalele care au reușit să schimbe ceva, câtuși de puțin în jurul lor în acest an, să aplice și să contribuie astfel la creșterea calității serviciilor medicale în România. “

Andreea Cigolea

Jurnalist

Membru Juriu Romanian Healthcare Awards 2021

„Am contact în fiecare zi cu medici din toate domeniile, care lucrează atât la stat, cât și la privat. Toți au nemulțumirile lor și consider că a venit momentul ca aceste nemulțumiri să fie aflate de toată lumea. Am văzut în această pandemie medici care sunt adevărate modele de urmat, care au uitat de ei, și-au lăsat și familia pe locul doi, stând peste 12 ore zilnic în spitale. Și cel mai important e de fapt că nu au plecat din țară pentru un trai mai bun, au rămas aici pentru a salva vieți, pentru a fi alături de noi. Cred că astfel de oameni trebuie scoși în față și apreciați la adevărata valoare, pentru că, mai ales acum chiar au nevoie. Romanian Healthcare Awards 2021 reprezintă o ocazie prin care ne putem promova medicii de astăzi și mă bucur că pot face și eu parte din acest proiect.” 

Prof. Dr. Cătălina Poiană

Prorector al Universității De Medicină și Farmacie ”Carol Davila”, din București

Membru Juriu Romanian Healthcare Awards 2021

„Romanian Healthcare Awards 2020 reprezintă un moment în care societatea medicală își promovează medicii, spitalele și echipele medicale care au dat dovadă de implicare și profesionalism în activitatea curentă pentru și în beneficiul pacienților. Sunt onorată că fac parte din juriul acestui eveniment, un juriu format din reputate personalități. Acest eveniment trebuie să ne arate că România are medici valoroși și unități medicale unde se practică un act medical de calitate.

În calitate de președinte al Colegiului Medicilor din Municipiul București, cel mai numeros colegiu teritorial, cu peste 13.500 de membri activi, susțin valorizarea medicilor, iar în calitate de prorector al Universității de Medicină și Farmacie ”Carol Davila” din București salut această inițiativă care promovează medicii de astăzi, studenții de ieri, pe care noi i-am format în toate universitățile de medicină și farmacie din țară.”

Dr. Adrian Udrea

 Director Medical, Medisprof Cancer Center

Membru Juriu Romanian Healthcare Awards 2021

“Puterea exemplului a fost întotdeauna unul din motivele pentru care am clădit ceva in clinica mea. Haideți să ieșim din anonimat și să arătăm tuturor cât suntem de pasionați și de profesioniști în ceea ce facem.”

Conf. Univ. Dr. Diana Loreta Păun

Consilier Prezidential, Departamentul Sănătate Publică, Administrația Prezidențială

Președinte și membru al Juriului internațional Romanian Healthcare Awards 2021

“De prea puține ori vorbim despre excelență în medicina românească și trebuie să recunoaștem că avem nenumărate povești de succes, atât din sfera profesioniștilor din sănătate, cât și a spitalelor. Punând mai des în lumină aceste povești, putem obține un efect de multiplicare! Pandemia cu care ne confruntăm ne-a dovedit o dată în plus rolul critic pe care personalul medical îl are în lupta împotriva răspândirii virusului. Fără îndoială că rezultatele medicilor și ale echipelor medicale nu ar fi fost posibile fără spitale performante. 

 

Romanian Healthcare Awards constituie o ocazie extraordinară de a ne arăta recunoștința pentru medici și echipe medicale a căror activitate stă sub semnul profesionalismului, devotamentului și responsabilității, și de a premia spitale modele de bune practici, în care putem păși cu încredere. Cele șapte categorii ale ediției din 2021 – Medicul Anului, Echipa Medicală a Anului, Spitalul Anului, Proiectul de Cercetare al Anului, Inovația Medicală a Anului, Campania Medicală a Anului, Calitatea Serviciilor Medicale și Siguranța Pacientului vin să încununeze efortul consecvent depus zi de zi, pentru menținerea sănătății noastre, a tuturor, oferindu-ne nouă, membrilor juriului, prilejul de a ne arăta aprecierea și de a vă oferi însemnele prețuirii noastre pentru valorile promovate! Vă invit așadar, în calitate de Președinte și membru al juriului să vă faceți cunoscute poveștile de succes, nu doar în România, ci în lumea întreagă!”

Prof. Dr. Viorel Scripcariu

Rector al Universității de Medicină și Farmacie ”Grigore T.  Popa”, din Iași

Membru Juriu Romanian Healthcare Awards 2021

„La sfârșitul unei gărzi infernale sau după o operație dificilă, când realizezi că ți-ai ales un drum cu sens unic, îți aduci aminte și de ce ai ales să urmezi una dintre cele mai grele dar și mai nobile meserii din lume. De ce ai ales să pui sănătatea celor din jur mai presus de propria sănătate și de ce, de multe ori, petreci mai mult timp la spital decât alături de familie. Pentru că medicina este mai mult decât o profesie, este o vocație, te definește nu doar ca profesionist, ci și ca om, și pentru că medicii adevărați nu așteaptă nici bani, nici laude, pentru a-și face datoria. Câteodată, însă, ai nevoie de încurajări și de premii ca să poți mergi mai departe, așa cum actorii se hrănesc cu aplauzele publicului. Iar Romanian Healthcare Awards 2020, prima competiție din România cu juriu internațional, dedicată medicilor, echipelor medicale și spitalelor, exact asta și-a propus, să certifice valoarea profesională și umană, să ofere un plus de considerație și recunoștință.”