Dr. Teodor Blidaru: Facem parte din generația care nu a dat cu pumnul în masă și a cerut schimbări, ci a ales să fie un partener pentru universități, ministere sau alți factorii decizionali

Dr. Teodor Cristian Blidaru a fost Președinte al Federației Asociațiilor Studenților în Medicină din România, și este Absolvent UMF„Carol Davila” București. Pe 16 octombrie a participat în calitate de Speaker în cadrul Xgrupului Medici pentru Viitor, parte a campaniei de comunicare a celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor ROHO, Xgrup realizat în parteneriat cu Philips Healthcare România.

Vă prezentăm un sumar al intervenției domnului Dr. Teodor Cristian Blidaru din cadrul evenimentului:

„Educația de calitate presupune în momentul de față la nivel internațional ca oamenii să nu mai învețe un set de competențe bătute în cuie, pe care să nu le poată schimba. Trebuie să se încurajeze flexibilitatea pentru că de foarte multe ori pe parcursul vieții noastre de acum încolo va trebui probabil să ne schimbăm abilitățile pe care le avem, deoarece domeniul medical va evolua într-un ritm accelerat.

Mulți analiști spun că în 20 de ani chirurgul va trebui să știe la fel de bine robotică precum știe anatomie. Nu spun că nu ar putea învăța robotica, dar în momentul de față sistemul nu ne pregătește pentru un viitor în care poate va trebui să învățăm robotica sau orice altă abilitate nouă. Aici ar trebui să existe o schimbare fundamentală în sistemul nostru educațional medical, în perspectiva despre posibilele schimbări majore în educația noastră în viitor.

Aspectul logică versus memorare, o problemă persistentă în educația formală din România, consider că se transpune inclusiv în practica de medic, în capacitatea de a trata o boală versus capacitatea de înțelege pacientul ca om și de a empatiza cu el. În momentul de față, din păcate, în mare parte sistemul se bazează mult pe memorare, în detrimentul încurajării logicii personale. Sunt grupuri de tineri sau cadre didactice cu vocație care încurajează logica și evenimente la care putem participa care încurajează învățatul integrat, dar per total, modul de examinare formal prin care trecem prin facultate încurajează memorarea. Această situație este prezentă inclusiv în pregătirea pentru examenul de rezidențiat, unde nu este suficientă înțelegerea logică a patologiilor studiate, ci se impune și reținerea unor detalii pe care de foarte multe ori nici rezidenții sau specialiștii din specialitatea respectivă nu trebuie să le rețină.

De asemenea, sunt foarte importante capacitatea de a aplica anumite cunoștințe și cele de comunicare. Mi-am realizat lucrarea de licență pe tema comunicării dintre medic și pacient în bolile rare, și am constat că atât pacienții cât și medicii consideră că aceasta este o mare problemă a sistemului. Noi nu suntem învățați suficient să empatizăm sau să comunicăm cu pacientul. De foarte multe ne raportăm la pacient ca la niște numere, date, ceea ce este incorect, mai ales în medicina modernă. Cred că sunt necesare cursuri de comunicare, de umanism în medicină.

Referitor la digitalizarea în educația formală, fiecare generație are o experiență diferită cu tehnologia, ceea ce este normal, însă aceasta va deveni din ce în ce mai prezentă în practica medicală. Cred că ar trebui să existe cursuri, o educație formală în digitalizarea în medicină, nu să mergem pe premisa că tânăra generație știe tehnologie pentru că a crescut cu telefoane mobile și se vor adapta implicit la orice tehnologie le va ieși în cale. Să nu ne mințim că tot sistemul înțelege digitalizarea și e-health-ul pentru că vorbim de o elită care are acces la aceste cunoștințe, care le înțelege utilitatea și știe cum să le folosească, însă mulți profesioniști nu au acces la aceste cunoștințe.   

Legat de competențele non-medicale, 97% și 91% dintre tinerii chestionați în raportul Future Health Index consideră că dețin aceste competențe, însă sunt puțin sceptic. Poate la studiu au participat tineri din medii privilegiate, dar cred că este una dintre situațiile în care înainte de a rezolva o problemă, trebuie să fim conștienți că o avem. Lucrând cu mulți studenți, nu pot afirma încă că sistemul ne pregătește pentru viață, și cred că este un aspect la care mai avem de lucrat.    

Pregătirea pentru task-uri non medicale conform aceluiași studiu pare să fie bine realizată în cazul respondenților, dar trebuie subliniat că ne pregătim singuri. De cele mai multe ori, învățăm de la rezidenți mai mari, pentru că nu există cursuri pentru sarcinile non-medicale din spitale, de management, de digitalizare, de comunicare medic-pacient. Acestea sunt lucruri pe care le deprinzi dacă vrei și dacă ești autodidact, iar acest lucru nu creează o uniformizare la nivel de sistem, ci creează niște vârfuri.   

Vorbind și cu alți studenți din restul europei, am constatat că atunci când există o inițiativă de tipul „peer to peer education”, care ne permite să învățăm de la rezidenți mai mari, aceasta este percepută de către universitate, de factorii decizionali, ca o nevoie, și că de foarte multe ori nu rezistă mult deoarece problema este rezolvată. Spre deosebire de România unde dacă un ONG face ceva este lăsat să-și continuie activitatea fără vreo implicare, în alte state, acolo unde se observă că un număr mare de persoane apelează la serviciile unui ONG, sistemul încearcă să introducă acel lucru în educația formală.   

ONG-urile acoperă un gol în acest moment în România, dar nu sistemic. Îl acoperă pentru cine își permite să plătească acele workshop-uri, pentru cine știe de acele conferințe, sau are acces la mediul online, dar nu pentru toată lumea. Un exemplu ar putea fi și simularea medicală. Acesta a intrat în educația tinerilor medici din străinătate deja în curriculum de bază. Între teorie și practică, fac cursuri de simulare medicală. În București există un singur centru de simulare medicală, privat, unde studenții trebuie să plătească pentru a participa la workshop-uri. Chiar și la celelalte centre de simulare din țară din cadrul universităților nu au acces toți studenții, ci doar anumite secții sau cadre didactice.

Conform studiului Future Health Index, 63% dintre respondenți sunt capabili să stimuleze schimbarea, iar tinerii ar trebui implicați mai mult în partea de management. Sunt total de acord că tinerii trebuie luați în considerare ca parteneri de implementare. Facem parte din generația care nu a dat cu pumnul în masă și a cerut schimbări ci a ales să fie un partener pentru universități, Minister, factorii decizionali etc. 

Acest parteneriat necesită o anumită educație, pentru că nu poți face parte din asta doar pentru că ești tânăr, trebuie să ai și o mică expertiză în domeniul în care dorești să te implici. Pregătirea o obții ori singur, ori cei care au nevoie de rezultate de la tine trebuie să ți-o ofere. Dacă ne referim la zona de management, vrem manageri buni, dar doar singur îți poți dezvolta abilitățile în acest sens, sau furând de la alții în spital. Nu există oficial o dezvoltare în zona aceasta.” 

Xgrupul „Medici pentru viitor” este un proiect realizat de SpațiulMedical și BORO Communication, în parteneriat cu Philips Healthcare România. Vă invităm să urmăriți și pagina de facebook Spațiul Medical.