Dr. Mihai Bica: Structura de examinare pentru rezidențiat nu antrenează o gândire, ci presupune o redare a unor informații, procente sau date statistice

Dr. Mihai Bica este Medic Rezident Cardiologie la Institutul de Boli Cardiovasculare C.C. Iliescu și absolvent al Facultății de Medicină din Cadrul Universității Cambridge. Pe 16 octombrie a participat în calitate de Speaker în cadrul Xgrupului Medici pentru Viitor, parte a campaniei de comunicare a celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor ROHO.

Vă prezentăm un sumar al intervenției domnului Dr. Mihai Bica din cadrul evenimentului:

„Eu am studiat la Universitatea Cambridge, și am lucrat și un an în sistemul de sănătate britanic. În tot acest timp am fost foarte ancorat în ce se întâmplă în România pentru că am păstrat legătura cu colegii mei și cu familia. Cred că mi-am format și continui să îmi formez o idee din ce în ce mai bună despre anumite probleme din sistemul nostru de sănătate și aș începe mai întâi prin a puncta lipsurile sistemului universitar.

Noi păstrăm o structură tradițională în primul rând în universitățile de medicină românești; avem o împărțire clasică între preclinic-clinic. Acest sistem nu se mai păstrează în multe locuri din lume, se merge către o abordare integrată. Cursul meu de medicină din Cambridge a fost tot un curs tradițional, deci această formă de organizare nu a fost neapărat o problemă ci modul în care se predă și modul de examinare din România pe care l-am experimentat și eu atunci când am dat examenul de rezidențiat. Structura de examinare nu antrenează o gândire, ci presupune o redare a unor informații, procente sau date statistice și niște întrebări la care răspunzi cu adevărat sau fals.

Modul în care eu am fost examinat 6 ani de zile a fost pe bază de caz clinic, pe baza unei prezentări a unui pacient la care erau implicate niveluri multiple de gândire, și după 2-3 etape ajungeai la un diagnostic și un tratament, la un mecanism de acțiune a unui medicament. E mult mai aproape de ceea ce se întâmplă în spital în practica curentă, când nu îți cere nimeni statistici, ci un diagnostic și un tratament. A fost foarte dificil așadar pentru mine să învăț pentru rezidențiat, și a trebuit ca pe lângă conceptele din medicină pe care le cunoșteam deja să suprapun noțiuni statistice ca să obțin un scor bun.

Am întâmpinat continuu și la examenul de specialitate și în rezidențiat o metodă arhaică, nestructurată de examinare a candidaților; nu există bibliografie pentru unele materii, lucru care mi se pare inadmisibil. Felul în care sunt examinați medicii care vor să devină specialiști în UK este mult mai organizat, mai obiectiv, făcut la nivel național.   

Există o problemă și cu birocrația care, într-adevăr, este foarte multă, aspect amintit și în raportul Future Health Index unde se spune că tehnologia ne poate ajuta să minimalizăm această birocrație. Putem discuta mult pe acest subiect, dar să știți că birocrația excesivă există și în statele vestice. Chiar modulul de training din UK presupune mai multă birocrație decât în România unde intri direct în specialitatea pe care ți-o dorești.

În UK trebuie să treci prin stagii pe care nu ți le dorești neapărat până să ajungi după 4-5 ani de zile să faci în mod special ceea ce te pasionează. În aceste condiții experiența este una variabilă, dar a mea fost una pozitivă pentru că am avut îndrumători și oameni foarte deschiși. Știu că nu este așa peste tot și depinde și de tine ca rezident. Eu sunt un rezident interesat, pun întrebări și am norocul să mi se răspundă în același fel, dar este important ca acest lucru să se întâmple uniformizat, peste tot.  

Experiența mea din spitalul în care activez, în C.C Iliescu, până în acest moment este una bună și cred că există într-adevăr centre de excelență în România. Problema nu sunt însă aceste centre de excelență ci media din sistemul de sănătate. Este nevoie de sprijin. Noi nu lucrăm individual ci într-un sistem și acest lucru îți afectează activitatea particulară. O altă diferență între sistemul nostru și cele din afară este că în sistemul nostru nu există o uniformitate, este o loterie atât pentru pacient cât și pentru rezident. Îngrijirea bolnavului în România nu este centralizată, nu există un coordonator general al îngrijirii bolnavului cum este în vest, de exemplu, medicul de familie. 

Resursele materiale și umane sunt deficitare pentru că nu sunt doar doctori. Lucrăm cu asistente, cu infirmieri, brancardieri și alt personal medical care de obicei nu este mulțumit și care este o parte integrală și o parte care în România nu are multe opțiuni de dezvoltare profesională.

Raportul Future Health Index a punctat niște aspecte foarte importante. Spre sfârșit se vorbește de numărul mic de pacienți pe care îi îngrijește un medic din România, îngrijorător de mic comparativ cu ceea ce se întâmplă în vest. Acest lucru îl constat și în practica mea zilnică. Ca rezident în Anglia aveam 20 de pacienți pe zi, pe când aici, înainte de pandemie aveam 4-7 pacienți. Acest lucru se întâmplă pentru că medicul primar și rezidenții săi sunt antrenați în multe treburi administrative.    

Ne chinuim să portăm datele către medicul de familie, către alți medici, către cercetarea medicală. În UK, unde existau sisteme informatice mult mai bine puse la punct, medicul de familie primea o scrisoare medicală, prin fax, fiind la zi cu informațiile și foarte ancorat în îngrijirea pacientului. În România de multe ori ajungi la spital înainte să treci pe la medicul de familie, motiv pentru care și spitalele se supraaglomerează și nu beneficiază de servicii cine are nevoie cu adevărat să fie internat. 

Este nevoie de utilizarea unor sisteme-tehnologii noi, adaptate nevoilor pentru conturarea unui mediu de lucru în care să poți să activezi și în care să fii mai încântat de activitatea pe care o desfășori.”  

Xgrupul „Medici pentru viitor” este un proiect realizat de SpațiulMedical și BORO Communication, în parteneriat cu Philips Healthcare România. Vă invităm să urmăriți și pagina de facebook Spațiul Medical.

Sursă foto: europafm.ro