Doctor Lavinia Brătescu, Medic Primar Nefrologie, ne vorbește în acest articol despre litiaza renală.
Litiaza renală („pietrele” la rinichi) este una dintre cele mai des întâlnite afecțiuni renale. Această afecțiune este tratată atât de către medicul nefrolog, cât și de urolog și trebuie luată serios în considerare deoarece vă poate crea un disconfort prin simptomele pe care le generează și, de asemenea, poate determina complicații importante, chiar pierderea funcției rinichilor.
Calculii sunt depozite de dimensiuni variabile, alcătuiți, în principal, din minerale și săruri acide și au o dimensiune de peste 6 mm. Microcalculii (popular spus, „nisipul”) sunt mai mici de 6 mm și, în cele mai multe cazuri, pot fi eliminați. Ei sunt depozitați în căile urinare din interiorul rinichilor (calice, bazinet), dar pot migra și la nivelul ureterelor sau vezicii urinare, blocând eliminarea urinii din rinichi. În astfel de cazuri, pot apărea complicații serioase și este nevoie de intervenția urologului pentru extragerea calculului.
Cei mai frecvenți calculi sunt cei din oxalat de calciu și cei urici (de acid uric), însă mai sunt și alte tipuri: fosfat amoniaco-magnezian, struvită, și, foarte rar, cistină. Oxalații sunt un constituent al calculilor renali, ce apare la peste 50% din cazuri.
Cauzele cele mai importante de formare a calculilor sunt următoarele:
- Consumul inadecvat de lichide (în cantitate de sub 1,5 l/24 de ore, dar și tipul de lichide consumate este important; unele sucuri din comerț conțin săruri, minerale și conservanți care pot determina formarea calculilor). În anotimpul călduros este necesar un consum mult mai mare de lichide deoarece o parte se pierde prin transpirație.
- Dieta necorespunzătoare: consumul în exces al unor alimente bogate în oxalat sau acid uric (urați).
- Tulburările de metabolism (de procesare a sărurilor și mineralelor) și unele afecțiuni preexistente (afecțiuni intestinale, malformații ale căilor urinare etc.).
- Infecțiile urinare repetate pot determina un anumit tip de litiază renală, dar și preexistența litiazei renale favorizează infecțiile urinare, fiind un mecanism bidirecțional.
- Moștenirea genetică – litiaza renală apare mai frecvent la copiii ai căror parinți au prezentat această afecțiune. Ea se asociază în multe cazuri cu obezitatea.
- În cazuri mai rare, litiaza renală apare în cadrul unei afecțiuni numite Hiperparatiroidism primitiv, caracterizată de producția crescută a hormonului paratiroidian secretat de către glandele paratiroide, cu implicații mari asupra metabolismului calciului și fosforului.
Ce simptome puteți avea dacă suferiți de litiază renală?
Cel mai frecvent simptom este durerea lombară (colica renală), care este uneori foarte intensă și care iradiază spre abdomenul inferior. De multe ori, este însoțită de tulburări la urinat, usturimi (disurie), senzația de eliminare incompletă a urinii și chiar apariția hematuriei (urina cu sânge). Uneori, această durere este însoțită de greață, vărsături și chiar febră, în cazurile complicate. Alte simptome pot fi: transpirațiile intense și tulburările de tranzit (mai ales diaree).
Care pot fi complicațiile litiazei renale?
- Una dintre cele mai frecvente complicații este infecția urinară recidivantă. Litiaza renală predispune la stagnarea urinii în căile urinare, favorizând infecțiile urinare cu același germene (microb) sau chiar cu germeni diferiți și asociați.
- Dacă un calcul blochează eliminarea urinii din rinichi sau din vezica urinară, atunci se produce dilatația rinichiului (mai exact a căilor urinare din interiorul rinichiului) și/sau a ureterului. Dacă acest calcul nu este eliminat spontan sau prin intervenție urologică, țesutul renal se poate distruge, iar funcția rinichiului afectat se poate pierde.
- Infecția urinară ce survine pe o litiază renală se poate complica, în cazurile grave și neglijate, cu sepsis și șoc septic, care duce de cele mai multe ori la moarte.
Care ar fi investigațiile necesare pentru depistarea litiazei renale?
- Analizele de sânge uzuale (incluzând determinarea acidului uric și a calciului seric) si cele de urină (sumarul de urină și urocultura) pot ridica suspiciunea unei litiaze renale cu o anumită compoziție.
- Investigatiile imagistice stabilesc diagnosticul. Radiografia renală simplă poate aduce informații suplimentare referitoare la compoziția calculilor, însă, cea mai comună investigație imagistică și cel mai des folosită, este ecografia abdomino-pelvină, care pune în evidență atât existența calculilor, cât și complicatiile acestora.
- Urografia intravenoasă (UIV) este o investigație radiologică cu substanță de contrast, care ajută la localizarea exactă a calculilor și evidențiază gradul complicațiilor existente. Ea trebuie efectuată doar în anumite condiții și la indicația medicului nefrolog sau urolog.
- Computer tomografia în spirală poate ajuta, de asemenea, în cazul existenței unor neclarități în diagnostic.
- Stabilirea compoziției calculilor este foarte importantă pentru stabilirea dietei și a atitudinii terapeutice. Atunci când pacientul a eliminat un calcul, este indicat ca acesta să îl păstreze si sa îl ducă la un laborator pentru a-i fi analizată compoziția.
Cum tratăm litiaza renală? Ce avem de făcut?
- În primul rând, consumul regulat de lichide în cantitate suficientă poate preveni litiaza renală sau poate opri creșterea în dimensiuni și ca număr al calculilor.
- Dieta este extrem de importantă în tratamentul calculilor renali. În funcție de compoziția acestora, pacientul va trebui să elimine din dietă anumite alimente și băuturi. Medicul nefrolog vă poate da indicațiile necesare referitor la aceste diete.
De exemplu, în cazul litiazei din oxalat de calciu, nucile, semințele, arahidele, spanacul, sfecla roșie, kiwi, smochinele, coaja de lămâie, hrisca, tărâțele, germenii de grâu, berea, vinul vechi, ceaiul negru, apele minerale bogate în sodiu, cacao pudră, ciocolata neagră, sunt alimente care ar trebui eliminate din dietă.
În cazul litiazei urice, următoarele alimente ar trebui evitate: carnea de vânat, pui, vițel, miel, purcel, mezeluri, viscere (ficat, rinichi, creier), ciocolata, cacao, spanac, fasole, mazăre, linte, ștevie, conopidă, ciuperci, ouă în cantitate mare, brânzeturi mature. De asemenea, și unele băuturi ar trebui evitate: berea, vinuri taninoase, ness, cafea în exces.
- Există anumite medicamente care pot ajuta la dizolvarea calculilor și pot preveni refacerea lor, însă acestea se prescriu doar de către medic, în funcție de tipul calculului.
- În situațiile complicate, în care calculul este obstructiv (blochează eliminarea urinii) sau atunci când calculii sunt multipli sau de dimensiuni mari, poate fi necesar să vă adresați urologului pentru intervenții minim-invazive sau chirurgicale de eliminare a calculilor.
- Atunci când aveți litiază renală, controlul medical periodic este esențial pentru a limita această afecțiune.
AȘADAR, AVEȚI GRIJĂ DE RINICHII DUMNEAVOASTRĂ!
Autor: Dr. Lavinia Brătescu – Medic Primar Nefrologie, Doctor în Științe Medicale, Competență Ecografie Generală
©DIAVERUM ROMÂNIA
