Dr. Ioan Alexandru Mirea: În 80% din timpul petrecut în spital, medicii rezidenți sunt nevoiți să completeze hârtii

Dr. Ioan Alexandru Mirea este Medic Rezident Psihiatru la Spitalul Clinic de Psihiatrie „Prof. Dr. Al. Obregia” și Președintele Societății Multidisciplinare a Medicilor Rezidenți. Pe 16 octombrie a participat în calitate de Speaker în cadrul Xgrupului Medici pentru Viitor, parte a campaniei de comunicare a celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor ROHO, Xgrup realizat în parteneriat cu Philips Healthcare România.

Vă prezentăm un sumar al intervenției domnului Dr. Ioan Alexandru Mirea din cadrul evenimentului:

„Din păcate, foarte mulți dintre colegii noștri, medici rezidenți, și-au pierdut orice urmă de optimism și de încredere în sistemul medical și în pregătirea lor în rezidențiat. Asta pentru că, deși din punct de vedere legislativ, pe hârtie, lucrurile stau bine, realitatea din spital este cu totul alta. 

Vorbim de medici rezidenți care în 80% din timpul petrecut în spital sunt obligați de circumstanțe să completeze hârtii. Primul an de rezidențiat, mai ales pentru medicii rezidenți din specialitățile clinice, reprezintă un an de secretariat. O dată cu avansarea în pregătire, tinerii medicii realizează că programul de rezidențiat, care include coordonatorii, îndrumătorii, unitățile sanitare, universitățile, nu le oferă mare lucru.

La începutul lunii august a fost publicat un ordin care a reglementat suplimentar îndatoririle unui coordonator și ale unui îndrumător. Am întrebat colegii dacă se respectă legea prin care un coordonator și îndrumător ar trebui, ca 4 ore pe săptămână, să se ocupe strict de componenta educațională a medicului rezident, lucru care nu se întâmplă. Nu asta este marea problemă, pentru că putem presupune că citim singuri. Când intrăm într-un program de pregătire ni se spune „tu ai entuziasmul, tu trebuie să înveți”, ceea ce este just. Dar nu mereu ni se oferă oportunități ca cele care există în alte state din vestul Europei. 

Poate nu ar trebui ca în facultate să facem cursuri de management, deși le facem la București în anul I, nu știu din ce motiv. Eu când am intrat în rezidențiat a trebuit să mă documentez singur despre ce face CNAS, ce e OPSNAJ-ul și care e diferența dintre ele. Sunt foarte multe detalii tehnice care puteau fi clarificate foarte ușor în anii 5 sau 6. 

Legat de mediul academic medical, toate facultățile, conform discuțiilor pe care le-am avut cu studenți din diferite domenii, au cursuri de pedagogie pentru formarea cadrelor universitare. La medicină nu există așa ceva, și nu pot să-mi explic de ce. 

Dorința de implicare a tinerilor există, pentru că atunci când universitatea sau cursurile nu ne-au furnizat ceva, noi am apelat la un concept de „peer-to-peer education”. Sunt societăți de studenți cum este Societatea Studențească de Chirurgie, care își bazează activitatea pe acest principiu de „peer-to-peer education”, în care studenți predau altor studenți, cu puținul pe care-l cunosc, dintr-o sete de cunoaștere suplimentară care apare în cadrul universității.

Când am fost într-un stagiu de vară internațional și am discutat cu colegi din Belgia, Olanda etc. și le-am zis despre acest concept nu au înțeles de ce a fost nevoie de așa ceva și cum funcționează. Lor le era necunoscut conceptul, pentru că nu aveau nevoie de el. 

Trebuie să privim însă și de cealaltă parte. Din totalul medicilor rezidenți, un procent extrem de mic sunt oameni care fac medicină vocațional. Majoritatea își aleg un spital ușor, o specialitate unde se câștigă bine, iar eu văd asta, mai ales în psihiatrie, pentru că vorbim de o specialitate unde sporul e mare, și deci atractiv. 

Este iluzoriu să presupunem, la modul general, că toate acele mii de absolvenți la medicină, își doresc să fie performanți, să-și contureze un brand personal. Mulți dintre colegii mei se mulțumesc cu autosuficiența și mediocritatea unei meserii stabile, aducătoare de venit constant și peste media din celelalte domenii.

De aceea și în momente de restriște, cum a fost anul acesta, mulți renunță și refuză să-și asume riscuri pe care le consideră mult prea mari. S-a vorbit în media despre cât de copleșit a fost sistemul medical în această perioadă, asta și pentru că au fost mulți medici care au renunțat din cauza pericolului necunoscut.   

Acest lucru se întâmplă și pentru că valorile din școala de medicină din România nu sunt promovate corespunzător. Se promovează strict o componentă tehnică, științifică. Noi facem medicină bazată pe dovezi care devine știință pură, iar medicul, în fapt, nu este om de știință. El prestează niște servicii în slujba unor oameni. Lucrând cu oameni în fiecare zi, ar trebui să gândim altfel, dar această schimbare de mentalitate nu poate să se întâmple peste noapte. Această gândire nouă se promovează, plecând de la cei care ar trebui să ne învețe. 

Mi-aș dori ca spitalul în care activez să fie unul funcțional, înainte de a discuta despre alte criterii și despre performanță. Mi-aș dori să existe căldură, medicamente, apă caldă pentru pacienți, lucruri de bază, care uneori nu există. Abia după ce rezolvăm aceste lipsuri ar trebui să ne gândim la sisteme interdisciplinare, sisteme informatice interspitalicești și aparaturi performante.”  

Xgrupul „Medici pentru viitor” este un proiect realizat de SpațiulMedical și BORO Communication, în parteneriat cu Philips Healthcare România. Vă invităm să urmăriți și pagina de facebook Spațiul Medical.