Dr. Dragoș Median este Medic Primar Oncologie Medicală în cadrul Spitalului Clinic Filantropia. Pe 24 septembrie a participat în calitate de Speaker la Xgrupul medical dedicat oncologiei, parte a seriei de evenimente ROHO – Convenția Română a Spitalelor.
Vă prezentăm un sumar al intervenției domnului Dr. Dragoș Median din cadrul evenimentului:
Există trei modele de succes în ceea ce privește spitalele oncologice. Institutele de oncologie care tratează doar asta, spitalele multidisciplinare care au multe specialități chirurgicale, oncologie medicală, radioterapie și au și specialități conexe previzibile, anatomie patologică, imagistică, genetică și specialități mai puțin previzibile în a avea legătură cu cancerul, cum ar fi cardiologie, nefrologie, neurologie sau specialități care se ocupă preponderent de partea de cercetare, biologi, biochimiști, statisticieni, IT-iști etc.
Un model mai puțin prezent în lumea occidentală este cel al spitalelor monoprofil, de obicei chirurgical, de exemplu de ginecologie, cum este și spitalul în care lucrez, de urologie, pneumologie, sau ORL, care tratează în general afecțiuni benigne, dar au și departamente care se ocupă de partea de oncologie. Deși par foarte diferite între ele, toate cele trei modele pot fi de succes pentru că au în comun supraspecializarea celor care lucrează în oncologie.
Supraspecializarea e un lucru pe care noi tindem să-l ignorăm în oncologie, pentru că nouă ni se pare natural ca un oncolog să poată trata corect toate localizările, iar un radioterapeut să poată să contureze la fel de ușor o tumoră cerebrală și un cancer de col uterin, iar asta nu este adevărat.
În România, cei mai mulți oncologi lucrează în spitalele județene în care există 1, 2 sau mai rar 3 oncologi și este foarte dificil să vorbești despre o supraspecializare a unui om care e obligat să trateze toată patologia oncologică din județul respectiv. Una dintre soluțiile ușor de implementat ar fi crearea unor comisii multidisciplinare, după modelul celor care există deja în centrele de oncologie, sau spitalele multidisciplinare, către care colegii despre care am discutat mai devreme să poată trimite cazurile complicate. Eu discut adesea cu colegii din alte orașe despre cancere de sân sau de ovar cu complicații.
În perioada recentă am fost mândru de faptul că sunt oncolog pentru că în condițiile în care majoritatea specialităților au avut grijă să se protejeze, colegii oncologi din țară au continuat să acorde îngrijiri medicale pacienților, iar majoritatea pacienților noștri și-au primit tratamentele.
Am fost nevoiți însă să renunțăm la o parte dintre consultații sau monitorizări, sau să le facem de la distanță prin platforme de consultații online; eu nu sunt un fan al consultațiilor online, însă înțeleg că uneori aceasta este singura soluție de a economisi timpul meu și al pacientului. În acest moment sunt o mulțime de aplicații care pot face acest lucru: să elaboreze rapoarte conform analizelor pacienților, pot înregistra și grada efectele secundare, să monitorizeze complianța la tratament.
Acum doi ani am încercat să creez alături de o companie de farma un „Navigator pentru pacientele cu cancer de sân”, o aplicație care să-i permită unei paciente care își descoperă o tumoră la sân ca să găsească cea mai apropiată clinică unde ar putea să-și facă o mamografie/ecografie, cel mai apropiat laborator la care să-și facă o imunohistochimie, sau spital care să aibă oncologie. Din păcate proiectul a reușit doar pe jumătate pentru că au existat o mulțime de implicații pe care o companie farma nu le putea depăși legal. Susținerea acestui tip de aplicații ar putea reprezenta un pas foarte important pentru viitor, pentru că utilizarea telefonului este comodă pentru toată lumea.
În urmă cu câțiva ani am participat la niște ediții succesive ale unui dezbateri referitoare la cancerele de ginecologie. Ceea ce m-a frapat este că în ciuda încercării moderatorilor de a schimba tema de la an la an, discuțiile s-au învârtit în același loc și nu din cauza celor care vorbeau, pentru că nu erau oameni lipsiți de idei, sau lipsiți de viziune, dar nu puteau să iasă dintr-o realitate care nu se modifica. În trei ani consecutivi nu se schimbase nimic și atunci era complicat să vii să spui altceva de fiecare dată. Dacă privim obiectiv, este clar că în ultimii 10 ani în peisajul oncologic din România au existat schimbări dramatice.
În acest moment există o capacitate crescută de diagnostic și evaluare imagistică, există mai multe spitale în care se fac operații ginecologice, mai multe clinici de radioterapie, și mai multe clinici de oncologie medicală. Dacă ne uităm la lista medicamentelor decontate de CNAS, în ultimii 10 ani ea s-a modificat simțitor și sunt convins că și bugetele au același trend pozitiv.
Până la urmă, în oncologie cel mai important lucru este supraviețuirea și singurul parametru care contează, deci cum se reflectă toate aceste schimbări bune în supraviețuire? Nu știm. Există colegi care își urmăresc rezultatele, există și instituții care cred că fac asta, dar vorbim de niște exemple foarte puțin relevante, iar din lipsa măsurării rezultatelor provin toate problemele noastre.
E greu să ne raliem la toate proiectele de cercetare, e greu să inițiem proiecte de cercetare în momentul în care nu știm exact ce facem. Toată statistica noastră se rezumă la aplicațiile pe care le folosim în spital care se referă mai degrabă la fluxuri financiare, la cum gestionează timpul angajaților și al pacienților, la decontări de medicamente.
Cred că ar trebui să căutăm o soluție care să ne ajute pe noi ca oncologi; nu-mi doresc un program suplimentar în care să introduc date, dar îmi doresc să știu ce fac în raport cu ceilalți și să știu cum stăm.”
Xgrupul dedicat provocărilor actuale în oncolgie este un proiect realizat de SpațiulMedical și BORO Communication, în parteneriat cu Bristol Myers Squibb, MSD și Philips Healthcare România.