Dr. Bogdan Florea este medic primar neurologie în cadrul Centrului de Epilepsie și Monitorizare EEG. A înființat prima și singura Rețea de Telemedicină în epilepsie din țară. Pe 23 iulie a participat în calitate de Speaker în cadrul evenimentului Xgroup Meeting – Spitalul Digital, parte a campaniei de comunicare a celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor ROHO.
Vă prezentăm un sumar al intervenției domnului Dr. Bogdan Florea, din cadrul evenimentului:
„Mă consider un om care a făcut toate greșelile din lume în ceea ce privește telemedicina având în vedere că am pornit într-un moment în care mă întreba lumea dacă e un tip care ne tratează la televizor.
Este nevoie de o segmentare a marelui ocean numit telemedicină și să subliniem că Telemedicina nu înlocuiește actul medical, ci face viața mai bună medicilor, personalului medical și pacienților. Primul punct ar fi aici culegerea de date de la pacient și transmiterea lor către medic, indiferent dacă e din câmp, din deltă, sau dintr-o secție medicală și al doilea punct, după ce aceste date au ajuns la un halat alb, transmiterea datelor între specialiști, un fel de tele expertiză.
Sugestia mea către autorități ar fi simplă, să facă un stop, așa cum ne-a obligat Covid-ul, să-și ia două-patru săptămâni să vorbească cu oamenii care și-au suflecat mânecile și au făcut greșelile pe care ei le pot evita în viitor. Cred că asta este cel mai important, pentru că avem oameni cărora le pasă și care își iubesc meseria. Și dacă nu sunt consultați cei din România, există țări cu o experiență mai îndelungată care ar putea fi consultate.
În limitele mele, ca medic neurolog, mă ocup mult de epilepsie. Epilepsia e un fel de bau-bau, nici nu știm câți pacienți cu epilepsie avem în România, ceea ce e cam rușinos. Republica Moldova știe, are un registru național, dar noi nu avem. Sunt înregistrați astăzi oficial în România 122.000 de persoane, dar responsabil vorbind, conform unor discuții purtate și cu alți colegi din centre universitare, există probabil 350.000 de oameni. Acest lucru se întâmplă din cauza stigmei sociale care îi face pe oameni să-și ascundă diagnosticul.
Avem două Românii. Avem București și centrele universitare pe de o parte, și restul pe de altă parte. Avem zone slab deservite medical, fie din punct de vedere al achizițiilor și al echipamentelor, fie din punct de vedere al pregătirii. Cu ajutorul Asociației Cluburilor Lions, un ONG, am achiziționat aparate video EEG performante cu care am reușit să înființăm niște centre de epilepsie și monitorizare EEG, în orașe mari, dar care nu sunt centre universitare, care să deservească populația la nivel local.
Am observat un obicei empiric. Ce face orice părinte când vede o criză de epilepsie la copilul său? Își ia copilul în brațe, se urcă cu el în tren, și fuga la București sau la Cluj, fără programare, fără nimic. Unul dintre lucrurile pe care rețeaua de telemedicină în epilepsie îl face astăzi este să ofere un acces la îndemână, acasă sau aproape de casa lor, unor oameni care au nevoie și pe care probabil că n-oi să-i cunoaștem niciodată.
Dacă medicul local se descurcă și poate începe schema de tratament și monitorizează evoluția bolii este perfect, dar dacă nu se descurcă atunci îndeamnă pacientul să meargă către un centru de expertiză, și așa am început. Sunt absolut convins că dacă e dorință este și putință. Acești pacienți completează întâi o fișă pe o platformă simplă, care nu a costat sute de mii de euro, cu niște date de identificare, cu istoricul, semiologia crizelor, cu istoricul medicației și frecvența, calendarul de crize.
În funcție de ce scrie pacientul se programează la un EEG de bună calitate – dacă sunt crize de noapte se programează la un EEG de noapte, dacă-s crize de dimineață se programează la un EEG dimineața – și cumva îi luăm urma și ținem registrele electronice ale acestor pacienți, iar următoarele decizii terapeutice se fac în funcție de câteva criterii simple, frecvența crizelor, reacțiile adverse ale tratamentului sau efecte secundare și modificăm schema de tratament în acord cu aceste date.
Sunt nouă centre de epilepsie și monitorizare EEG care fac viața bună medicilor, fără discuție, pacienților și familiilor lor. Avem speranța că anul acesta îl vom deschide pe al 10-lea, în județul Alba. Cred că neurologic vorbind creierul este o bucată de țesut leneș, vrea să consume cât mai puțină energie și ne e teamă de schimbare, dar schimbarea nu trebuie să însemne neapărat rău, poate să însemne și foarte bine.
Cred că frica cauzată de pandemie ne-a făcut mai atenți, mai prudenți, dar ne-a și oferit timpul să ne punem gândurile în ordine și am speranța că vom găsi soluții pentru multe alte patologii, în afară de Covid. Gândiți-vă ce preț vom plăti, și nu neapărat economic, pentru că am blocat sistemul sanitar și public și privat pentru două luni jumătate-trei pentru toate celelalte patologii. Mă tem că amânarea aceasta va genera niște costuri medicale foarte serioase în toamnă și în iarnă. Nu mă refer la varice sau la alte intervenții care pot fi amânate, ci la patologie renală, patologie oncologică, neurochirurgicală. Faptul că oamenii nu au avut acces a fost dramatic și vor veni mai târziu, la sfârșitul verii sau în toamnă cu forme mult mai grave, când vine și nota de plată, din punct de vedere medical.
Medicina e sport de echipă. Pare activitate individuală, că fiecare în cabinetul lui sau în sala de operație își vede de treabă, dar nu e așa, medicina e sport de echipă.”
Spitalul Digital este un proiect realizat de SpațiulMedical și BORO Communication, în parteneriat cu Philips Healthcare România.
