Dr. Adrian Bădescu, fondator al Clinicilor Medici’s
În România, discuția despre reforma din sănătate ajunge aproape mereu la spitale publice, finanțare și liste de așteptare. Dar reforma cu cel mai mare randament pe termen lung începe, de fapt, înainte ca pacientul să ajungă la spital: prin educație, prevenție și screening organizat.
Screeningul nu este „încă o analiză”. Este un mecanism de sănătate publică prin care un sistem medical identifică boala înainte să devină simptomatică, înainte de a fi „prea târziu”, la persoane aparent sănătoase, în grupuri țintă clar definite. Când screeningul funcționează, câștigă toată lumea: pacientul (șanse mai mari de vindecare), medicul (cazuri mai tratabile), sistemul (costuri mai mici pe boală avansată) și economia (mai puține zile de incapacitate de muncă).
Unde suntem: prevenție fragmentată, rezultate inegale
România are încă o vulnerabilitate majoră: trecerea lentă de la inițiative punctuale la programe populaționale robuste, cu acoperire, standarde și finanțare predictibilă. Incidența cancerului la bărbați – prostată, plămân, colorectal, stomac – diferă foarte puțin de incidența la femei – sân, colorectal, col uterin, plămân. Un exemplu dureros este cancerul de col uterin, unde România continuă să fie semnalată cu cea mai ridicată incidență și mortalitate din UE.
În paralel, legislația și politicile publice au început să pună prevenția în centrul reformei. Legea 293/2022 stabilește Planul național de prevenire și combatere a cancerului (2023–2030) și garantează accesul la servicii din acest plan pentru persoanele eligibile. Iar documentele strategice din zona oncologică descriu explicit nevoia de programe de screening funcționale și sustenabile, nu doar „campanii”.
Ce înseamnă, practic, screening „ca la carte”
Un program de screening care chiar schimbă indicatori nu înseamnă doar „gratuitate” sau „posibilitatea de testare”. Înseamnă:
• Call–recall: invitații active, rechemare la intervale corecte (nu doar „cine vrea, vine”);
• traseu clar: test → confirmare diagnostic → tratament → urmărire;
• standarde de calitate și audit;
• registre și date (fără date, nu ai control și nici îmbunătățire);
• finanțare fără sincope (altfel oamenii pierd încrederea și renunță).
Aceste componente apar ca direcții-cheie în documentele de planificare pentru cancer și screening în România.
Trei arii în care screeningul poate accelera reforma
1. Cancerul de col uterin: screening + vaccinare HPV, cu educație consistentă
Cervicalul este, paradoxal, una dintre cele mai prevenibile tragedii. Ai două „pârghii” foarte eficiente: vaccinare anti-HPV și screening (testare periodică). Mesajul nu e doar medical, ci și educațional: alfabetizare în sănătate, combaterea miturilor, acces facil prin medicul de familie și centre de recoltare. Instituțiile publice din România comunică deja nevoia de consolidare a acestor mecanisme.
2. Cancerul de sân: trecerea de la pilot la capacitate națională
În ultimii ani apar ghiduri și apeluri de finanțare care vizează dezvoltarea capacității pentru programe de screening (inclusiv infrastructură, standarde, organizare). Cheia va fi uniformizarea accesului: urban–rural, regiuni, grupuri vulnerabile.
3. Cancerul colorectal: nevoie de program național, nu doar proiecte
Planurile naționale indică explicit că România a lucrat cu proiecte pilot (precum ROCCAS/ROCCAS II) și că este nevoie de un program național reglementat și finanțat corespunzător. Aici miza e uriașă, pentru că depistarea precoce schimbă dramatic prognosticul.
Screeningul nu este doar oncologie
Reforma prevenției include și screening pentru boli transmisibile sau cronice, acolo unde impactul în sănătatea publică este major. România are programe și metodologii în zona HIV/TBC/hepatite, iar extinderea testării (de exemplu pentru hepatita C în anumite specialități) a fost comunicată ca instrument de reducere a poverii bolii.
„Reforma” începe în cabinetul de medicină de familie și în școală
Screeningul se prăbușește fără două motoare:
• Medicina de familie (identifică eligibilul, educă, trimite, urmărește)
• Educația pentru sănătate (în școală, în familie, în comunitate)
Fără educație, oamenii ajung să caute îngrijire doar la simptom, adică prea târziu. Prevenția reală înseamnă un contract social: statul creează programe coerente și accesibile, iar populația are informație, încredere și obiceiul de a participa.
Concluzie: screeningul este „testul de maturitate” al sistemului
Un sistem medical se vede cel mai clar nu în vârful de tehnologie, ci în cât de bine își protejează oamenii înainte să se îmbolnăvească grav. Dacă reforma din sănătate rămâne doar despre paturi și clădiri, va fi mereu scumpă și mereu târzie. Dacă însă include screening organizat, educație și prevenție – devine sustenabilă și echitabilă.
*Articolul face parte din cadrul campaniei naționale “Screening Romania – Check Early. Live Better”. Mai multe detalii aici.
