Clara Volintiru, conferențiar în cadrul Departamentului de Relații Economice Internaționale al Academiei de Studii Economice din București a vorbit despre impactul investițiilor în sănătate în dezvoltarea economică a României, în cadrul celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor – ROHO.
„Există o creștere la nivelul investițiilor în sănătate pe plan mondial, dar mai ales în zona țărilor dezvoltate generată de schimbări de paradigmă și ale mediului de afaceri din domeniul sănătății.
Avem de-a face cu o creștere a populației în vârstă datorită prelungirii speranței de viață și a îmbunătățirii parcursului de tratament, cu o creștere a prevalenței bolilor cronice, o creștere a puterii de cumpărare, dar și a cheltuielilor publice pentru îngrijiri medicale într-un context în care cadrul legislativ s-a dezvoltat foarte mult pentru parteneriatul public – privat.
Este de remarcat colaborarea mult mai bună dintre cele două sectoare pentru a rezolva problemele cu care ne confruntăm. Cadrul legislativ a fost direcționat către permiterea furnizării private a serviciilor publice, dar există o reevaluare a acestei tendințe în contextul pandemiei în care vom fi martorii unui intervenționism mult mai mare al statelor pentru a gestiona crizele colectiv.
Există trei mari surse de investiții în sectorul de sănătate: bugetul național, fondurile europene și capitalul privat. În mod tradițional, în România, bugetul național a avut cea mai mare pondere, dar vedem o creștere semnificativă a capitalului privat în sectorul de sănătate din România și o strânsă colaborare între bugetul național și programele de investiții europene.
S-a pus până acum un accent mare pe servicii de urgență care au trecut prin procese investiționale extinse, dar acum ne concentrăm pe inovație și digitalizare. În zona investițiilor private a existat o rată constantă de creștere, mai ales pentru centrele specializate și a fost adoptată o strategie de reinvestire a profiturilor pentru a-și extinde portofoliul de servicii și acoperirea de piață.
Factorul de multiplicare economică este mare în sănătate, dar studiile de specialitate arată că și rata de profitabilitate și randamentul economic a acestor investiții este mare, iar raportul cost beneficiu este foarte bun.
La nivelul infrastructurii investițiilor publice în sens general România se înscrie pe axa regională în care ponderea finanțării europene a fost foarte mare, dar a existat o slabă specializare pe domeniul sănătății. Paradigma s-a schimbat acum la nivelul Comisiei Europene și trebuie să ne pregătim din punct de vedere strategic să exploatăm această disponibilitate de a crește finanțările exclusiv dedicate sănătății.
Există două direcții pentru investițiile în sănătate: creșterea calității actului medical – cu componentele modernizare, inovație și prevenție – și creșterea accesibilității actului medical pentru a exista o mai bună acoperire teritorială, pentru a crește numărul de paturi în spitale, pentru a crește numărul dotărilor.
Există o serie de tensiuni în ceea ce privește starea investițiilor în sănătate. Avem pe de o parte cheltuieli de sănătate conform mediei regionale, dar pe de altă parte avem cheltuieli de sănătate per capita la un nivel foarte scăzut, cel mai mic din Europa, cu 584 euro de persoană. Avem un absenteism datorat bolii relativ scăzut, statistic vorbind, dar avem în același timp o productivitate a muncii la fel de scăzută. Am realizat anul trecut un studiu care arată că avem o pondere în scădere a productivității muncii datorată bolii.
Foarte mult contează prevenția, etapizarea și stadiul bolii. De exemplu, un pacient care nu are progresie oncologică pierde în medie o oră de muncă pe săptămână, în timp ce un pacient cu progresie sau în fază terminală pierde între 3 și 40 de ore de muncă pe săptămână. Acestor ore li se adaugă în medie 34 de ore de muncă pierdute de către îngrijitori.
În zona investițiilor private a existat o progresie moderată, dar susținută pe parcursul ultimilor ani. De la 3600 de paturi în sectorul privat în 2011, am ajuns la 8025 de paturi în 2018. Este în continuare a pondere mică a paturilor din sectorul privat raportat la media europeană, dar la nivel regional, există în România un nivel foarte bun al numărului de paturi în spitale.
Așadar, capacitatea sistemului medical public este una mare, dar trebuie să menționăm că există totuși o pondere destul de scăzută în ceea ce privește numărul paturilor de specialitate în centre de zi, oncologice, etc. Avem o incidență scăzută a bolilor cronice, dar o incidență foarte mare a mortalității tratabile. Aceste aspecte pot fi remediate prin investiții în calitatea actului medical.
Au crescut, deși ponderea continuă să fie scăzută comparativ cu alte state, investițiile realizate de sectorul non-profit. În perioada pandemiei aproximativ 14 milioane de euro au fost donați de sectorul privat către aproximativ 180 de centre medicale, în primele două luni. Trebuie să observăm agilitatea cu care sectorul non-profit și sectorul privat pot acționa în anumite momente și maniera în care se poate interveni targetat.
De exemplu, un sondaj arăta că 40% dintre doctorii de familie nu au primit nici un echipament de protecție în timpul pandemiei. Această situație a putut fi remediată uneori prin intervenții din zona privată. Este important să se dezvolte o colaborare mai bună între capacitatea sectorului public, și agilitatea sectorului privat și non-profit.
Noua evaluare realizată de Comisia Europeană care se va transforma într-un efort susținut, cel de evaluare a rezilienței la nivelul statelor membre prezintă un diagnostic foarte clar al României în acest sens. Țara noastră are vulnerabilități scăzute pe zona bolilor cronice și al infecțiilor spitalicești care reprezintă valori scăzute și are, în același timp, o capacitate crescută cu privire la numărul de paturi. În schimb, există un nivel foarte scăzut al cheltuielilor publice cu sănătatea, al cheltuielilor cu îngrijiri preventive, un nivel ridicat al mortalității tratabile și o prevalență mare a bolilor respiratorii.
Există o corelație directă și reprezentativă din punct de vedere statistic a nivelului scăzut de diversificare a surselor investiționale în anumite regiuni și gradul de dezvoltare de la nivel local. Situația este mai bună în acele județe unde există investiții din surse diferite, nu doar din bugetul local ci și din bugetul național, fonduri europene și capital privat. Este important să avem ca obiectiv diversificarea surselor investiționale, în special în domeniul sănătății unde este foarte greu să susții acest tip de investiții doar din bugetul local.
Municipii precum Alba Iulia, Zalău, Focșani au reușit să aibă o progresie constantă în ceea ce privește nivelul de cheltuieli din fonduri europene și fonduri publice, în timp ce la nivelul altor municipalități, deși stau mult mai bine la nivel de cuantum total, a existat o regresie pe parcursul ultimilor 3 ani, așa cum s-a întâmplat în Timișoara sau Tg. Mureș.”
Vă invităm să urmăriți SpațiulMedical și pe Facebook și LinkedIn
