Arh. Raluca Șoaita: Spitalele modulare sunt folosite temporar pentru pandemie, dar pot fi oricând reconvertite dându-le un alt rol

Raluca Șoaita, architect specializat în domeniul medical cu o experiență de peste 14 ani în arhitectura medicală, a prezentat planuri ale mai multor spitale modulare în cadrul celei de-a cincea ediții a Convenției Române a Spitalelor – ROHO. Raluca este și fondatoarea biroului de arhitectură Tesseract. 

„După exemplul Italiei, România a luat de la începutul pandemiei măsuri de prevenție. La nivel global au apărut spitale noi, construite rapid, în China, Olanda, Italia, Spania, gândite în sistem modular pentru acomodarea pacienților și suspecților cu SARS-CoV-2. Sursele de inspirație au fost spitalele NATO de tip cort sau din containere comerciale. În România, s-a cunoscut starea îmbătrânită a infrastructurii medicale, dar și lipsa aparaturii necesare și a spațiilor la standarde europene, moderne.

Povestea construirii spitalului modular de la Elias a început pentru că mi-a fost foarte teamă de ce se va întâmpla și atunci am sunat-o pe Oana de la Dăruiește Viața pentru a discuta despre ce se poate face, știind că la momentul respectiv ele încercau deja să aducă echipamente medicale și condițiile din spitalele noastre. Am stabilit apoi cu ea și cu Carmen că dacă reușim să strângem bani și avem un concept care poate funcționa să încercăm să facem un spital modular.

În primă fază ne-am documentat pe internet despre Covid-19 și din punct de vedere medical și epidemiologic, atât cât am putut înțelege, dar am vizionat și video-uri în care pacienți sau alte persoane implicate povesteau ce li s-a întâmplat. Chiar și unul dintre reprezentanții din lumea artei, Ai Wei Wei, a făcut un video despre pandemie, „Coronation”, în care era prezentat cum chinezii au făcut spitalele modulare.  

Am luat legătura cu colegi și experți din Spania, Olanda, Italia, Franța pentru a vedea cum au procedat și am primit, de exemplu, din Italia, video-uri cu săli foarte mari de expoziții în care se construiseră mini-spitale de campanie. Am discutat însă și cu medici infecționiști și epidemiologi locali pentru a înțelege și nevoile lor. 

În final am ajuns la un concept care a fost implementat în cazul spitalului de la Elias. În primă fază se realizează fundațiile din beton izolate peste care se așează un sistem de grinzi metalice, iar instalațiile generale se trec pe sub viitoarele containere care se amplasează pe structura metalică. Containerele lasă și posibilitatea de extindere, în caz de nevoie, și au o izolație proprie, fiind folosite panouri sandwich în pereții acestora și în acoperiș.    

Am discutat cu colegii din Italia și despre cum pot fi eficientizate aceste module alocate pacienților. Ei se gândiseră la o variantă cu module de patru sau de opt în care ar fi fost nevoie de o asistentă și un medic la patru pacienți.

Partea de finisaje interioare cu specific medical vine după ce se montează toate modulele, instalațiile interioare, mobilierul specific și dotările. Există și o parte a zonelor tehnice pentru că avem nevoie de tot ce înseamnă gaze medicale, grupuri electrogene și centrale de tratare de aer, care sunt amplasate de obicei în exteriorul containerelor.

La Elias am construit un spital cu 38 de paturi, în 3 module, 10 camere individuale pentru pacienți suspecți, 14 paturi pentru pacienți confirmați necritici și 14 paturi pentru pacienți confirmați critici, dar toate modulele pot fi transformate pentru îngrijirea bolnavilor critici fiind dotate cu gaze medicale la capul patului. 

Am propus și un container de neutralizare deșeuri care să transforme deșeurile specifice în deșeuri care să respecte normele de evacuare uzuală, însă timpul de livrare era foarte mare din cauza cererii crescute. Valoarea proiectului a fost de 2 milioane de euro.  

Din punct de vedere al fluxurilor, am folosit un sistem de culoar roșu în care să se facă și zona de supraveghere, iar culoarul verde se oprește imediat după vestiare, conform modelului olandez care lua în calcul că va avea personal care să lucreze în ture de câte patru ore. Personalul intră, se îmbracă imediat după vestiare în echipament de protecție și își desfășoară activitatea în modului în care era desemnat; se întoarce la final, iese prin doffing și se dezinfectează în spațiul respectiv, folosind și dușul. Pe fiecare capăt de modul este o zonă prin care care toate materialele folosite în saloane de către pacienți sunt evacuate.   

Propunerea de la Brașov are 25 de paturi pentru cazurile critice, fără grupuri sanitare pentru pacienți din cauza stadiului bolii, o zonă amplă de supraveghere în zona centrală, o morgă, iar fiecare aripă de paturi conține un container pentru manipularea materialelor murdare rezultate. Am mers pe același sistem cu vestiarul care este limita de zonă verde. În fața fiecărui modul avem câte un sas pentru a crea diferențele de presiune

În propunerea pentru Marius Nasta, pentru care se caută finanțare în acest moment, lucrurile au fost abordate puțin altfel ca urmare a discuției cu cei de acolo. Am creat un culoar verde pe centru și fiecare modul are un donning și un doffing la intrarea în modul. Am plecat de la ideea că fiind dedicat pacienților cu simptome medii personalul va lucra mai mult timp și va avea nevoie și de alte zone precum oficiu, laborator, sterilizare sau chiar zone de relaxare.

Am optat pentru un material care este prietenos cu mediu. Sunt foarte multe containere în lume care zac în porturi, nu sunt folosite și care s-ar putea folosi în viitor. Momentan, aceste spitale sunt folosite temporar pentru pandemie, dar pot fi oricând reconvertite dându-le o altă funcțiune.    

Am discutat la un moment dat cu un director de spital care își dorea renovarea unei secții a spitalului, dar pentru că nu avea unde relocheze pacienții, s-a gândit că poate să-și facă un spital modular în care să-i mute temporar, timp în care își renovează secția, rezolvând astfel problema.”            

Vă invităm să urmăriți SpațiulMedical și pe Facebook și LinkedIn