Seria de Evenimente Regionale “Spitalul Nostru” 2022 a avut loc în perioada aprilie – iunie 2022 la Cluj-Napoca (1 aprilie, Hotel Golden Tulip), Timișoara (6 mai, Hotel Continental) și Iași (3 iunie, Palas Congress Hall), trei poli de creștere, cu o contribuție indiscutabilă la dezvoltarea României.
Evenimentele au abordat rolul vital al spitalului în comunitate – rol amplificat de pandemie –, impactul economic și social al investițiilor în sănătate, programele de sănătate pentru comunitate, parteneriatul local și regional pentru sănătate.
Cele 3 evenimente regionale au reunit peste 250 de invitați din 21 de județe: din consilii și spitale județene, primării și spitale municipale, agenții de dezvoltare regionale, case județene de asigurări de sănătate, direcţii de sănătate publică judeţene, universități de medicină și farmacie, manageri de proiecte și consultanți, constructori și arhitecți, ONG-uri, companii de tehnologie medicală, companii farmaceutice.
La evenimentele regionale de la Cluj-Napoca, Timișoara și Iași au participat în calitate de vorbitori reprezentanți din cadrul: Administrația Prezidențială, Ministerul Sănătății, Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Federația Europeană a Spitalelor (HOPE), Agenția Norvegiană pentru Construcții de Spitale, Health Hub Utrecht, Agenția de Dezvoltare Regională Utrecht din Olanda, Smart Health Amsterdam.
Vă prezentăm în continuare 40 de nevoi și propuneri din regiuni pentru sistemul medical românesc, concluzii ale celor 3 evenimente “Spitalul Nostru”:
- Nevoia de medici de familie pentru a acoperi necesarul din teren – de exemplu, în Hunedoara există doar 196 de medici de familie, necesarul fiind de aproape 330;
- Optimizarea costurilor cu furnizorii, la care pot contribui casele de asigurări de sănătate județene;
- Susținerea programelor de screening prin campanii de informare și promovare;
- Susținerea financiară a unor organizații, precum ONG-uri sau asociații de pacienți, pentru a desfășura programe de screening și prevenție în cadrul comunităților și a lucra efectiv cu oamenii pe termen lung;
- Nevoia de educație: indicatorii de acoperire vaccinală extrem de scăzuți reprezentând un indicator major de educație sanitară precară;
- Strategia de sănătate, pentru a fi completă, are nevoie neapărat de un plan public de acțiune, de obiective cu indicatori măsurabili și cuantificabili, stabilirea unor responsabili, respectiv cine urmărește această strategie și atingerea obiectivelor, când se va finaliza și cu ce costuri;
- Necesitatea unui management eficient a tot ce înseamnă fluxul materialelor din momentul în care ele intră în depozitul farmaceutic și până când ele sunt descărcate pe foaia de observație a pacientului – înainte de pandemie, costurile asociate consumabilelor reprezentau în jur de 50% din bugetul spitalelor, iar astăzi au crescut la 80%.
- Este necesară îmbunătățirea traseului pacientului oncologic în sistemul medical românesc.
- Este necesar să contribuim atât la atragerea, cât și la păstrarea personalului medical, a cărui plecare din sistem este o problemă din ce în ce mai mare în România.
- Rezolvarea problemelor de coerență și sustenabilitate în implementarea politicilor și a strategiilor, provocate de schimbarea frecventă a miniștrilor din România, dar și de nerespectarea consistentă a unor linii de politică de sănătate indiferent de schimbările politice.
- Este necesar să ne inspirăm și din reformele sanitare din Europa, care pot furniza numeroase exemple de bună practică pentru gestionarea unor probleme în mare parte comune.
- Trebuie să promovăm digitalizarea, inclusiv ca o modalitate de compensare a problemei resurselor umane insuficiente din sistem.
- Trebuie întărită colaborarea cu universitățile de medicină prin gândirea unui plan de dezvoltare a fiecărei specialități medicale încă din facultate – în România medicii se formează în rezidențiat, mai degrabă după preferințele personale, fără să existe un plan coerent la nivel național care să indice de câți medici este nevoie în fiecare specialitate.
- Abordarea comprehensivă a sănătății, cu un accent substanțial pe promovarea sănătății și a educației pentru sănătate – există o rețea internațională de spitale de acest tip, însă din păcate, în acest moment, niciun spital din România nu face parte din ea, fiind nevoie de îndeplinirea anumitor criterii pentru dobândirea statutului de membru.
- Este necesară o discuție despre cum se proiectează spitalele noi, după ce normative, cele în vigoare în România fiind în mare parte învechite.
- Trebuie să luăm în calcul nu doar câți bani s-au folosit pentru construcție, ci și cât se va cheltui pentru mentenanța și întreținerea funcționării clădirii, pentru sustenabilitate și eficiență.
- Investițiile în logistică pot preveni risipa de consumabile și blocarea bugetelor.
- Este necesară adaptarea la o viziune deschisă spre modernizare în vederea pregătirii pentru evoluția inevitabilă a sistemului medical și a necesității publicului.
- Găsirea modalităților pentru armonizarea prioritățile de la nivel național cu cele de la nivel regional, în ceea ce privește Programul Național de Combatere a Cancerului.
- Delegarea unor comisii regionale sau locale ale DSP-ului, pentru a rezolva problema Fast Tracking-ul deoarece pentru PET CT se întrunește o singură comisie pe lună; aceeași strategie s-ar putea aplica și pentru diferite tratamente de nișă.
- Este necesară o abordare holistică a serviciilor de paliație, acest domeniu vizând nu doar problemele medicale, ci și suferințele psiho-emoționale, problemele financiare și sociale. În România există un deficit, atât din perspectiva centrelor specializate, cât și a personalului calificat.
- Este necesară o reorganizare a sistemului astfel încât la spital să se rezolve problemele acute, iar apoi pacientul să poată fi preluat și îngrijit în comunitate.
- Trebuie dezvoltată și mai mult componenta de îngrijiri medico-sociale la domiciliu.
- Parteneriatele public-private pot fi o soluție realistă pentru diferite probleme majore de sănătate publică.
- O colaborare comunitară mai eficientă poate ajuta la înțelegerea mai bună a nevoilor reale, dar și a modalităților în care comunitățile își pot uni forțele pentru a găsi soluții optime la respectivele nevoi.
- Încrederea în sistemul sanitar românesc poate fi construită inclusiv printr-o infrastructură adecvată, iar comunicarea adecvată poate susține și încrederea în competențele medicale asociate.
- Este necesară nu doar prescrierea corectă a tratamentelor oncologice, ci și urmărirea păstrării, preparării și administrării lor corecte, deși România nu are o legislație clară în acest sens.
- Există o mare dorință de colaborare din partea mediului privat în sănătate, mai ales în privința integrării inovației și a digitalizării în sistemul medical.
- Spitalele de boli infecțioase trebuie să trateze nu doar infecțiile, ci și diferitele comorbidități asociate, motiv pentru care sunt necesare și diferite specialități complementare.
- Implementarea proiectelor din PNRR reprezintă un obiectiv comun, care trebuie să treacă peste orice alte interese.
- Este necesară actualizarea tarifelor pentru servicii specializate, precum radioterapia, brahiterapia, serviciile de screening din ambulatoriu și spitalizări de zi, mai ales în contextul recentei lansări a strategiei naționale de luptă împotriva cancerului.
- Salarizarea ar trebui făcută conform unor criterii de performanță.
- Toate proiectele de infrastructură medicală trebuie gândite din perspectiva Strategiei Naționale de Sănătate, în cadrul căreia se vorbește despre reducerea numărului de paturi, centrarea asistenței medicale pe ambulatoriu, precum și planuri de servicii regionale.
- Construirea unor structuri spitalicești noi este importantă, dar contează mult și ce oameni sunt puși să lucreze acolo, cât de pregătiți sunt ei și care este calitatea echipamentelor. Componenta umană și componenta tehnică, împreună, dau măsura calității intervențiilor medicale realizate într-o infrastructură nouă.
- Trebuie să ne gândim cum pregătim și păstrăm „creiere” în domeniile medicale în care este cea mai mare nevoie acum, altfel peste 10-15 ani se va vedea un deficit major de personal.
- Constituirea unei asociații a spitalelor publice și private, ar fi de mare ajutor pentru o vizibilitate mai mare a problemelor comune ale acestor instituții.
- Medicii ar trebui să acorde o mai mare importanță prevenției oncologice și să încerce mai mult să instruiască pacienții în acest sens.
- Accentuarea educației pentru sănătate, care ar trebui sa fie implementată încă din școala primară și a prevenției, prin care s-ar putea evita 40% din totalul cazurilor de cancer – prin influențarea factorilor de risc modificabili: fumat, obezitate, sedentarism; România se îndreaptă spre topul obezității în Europa, o treime din copiii români fiind supraponderali, iar 13 tipuri diferite de cancer sunt direct legate de obezitate și de sedentarism.
- Transformarea unor paturi de spital neocupate în paturi destinate paliației va îmbunătăți și modelul de finanțare al spitalului, deoarece serviciile pentru boli cronice sunt mai bine plătite.
- Oamenii trebuie să fie îndrumați în sistemul de sănătate, deoarece s-a dovedit că autogestionarea nu funcționează, iar pacienții se pierd pe drum; spre exemplu, în toate regiunile olandeze motto-ul în serviciile de sănătate nu mai este competiția, ci colaborarea, iar distribuția cunoștințelor și a informațiilor relevante se face pe verticală, cu toate instituțiile conectate într-un sistem.
Pe www.spatiulmedical.ro și pa paginile de social media @spatiulmedical puteți citi pe larg cele peste 60 de postări și articole de reflectare a evenimentelor regionale “Spitalul Nostru” 2022, organizate de platforma de comunicare Spațiul Medical și BORO Communication, în parteneriat cu: Ambasada Regatului Țărilor de Jos – Partener Instituțional; Philips – Partener Principal; MSD, Kapamed – Parteneri; Bristol Myers Squibb, Kone, HospitalNet, Karl Storz, Haelvoet – Susținători.
Urmează Convenția Română a Spitalelor ROHO 2022 pe 28, 29 și 30 septembrie, cel mai amplu și mai complex eveniment medical din România.
